Ati auzit de Yangzhou? Eu, sincer sa zic, nu. Am auzit de Hangzhou, unul dintre cele mai vizitate orase de langa Shanghai, dar nu si de Yangzhou. Este orasul de vizavi de Zhenjiang, de peste Yangtze. Dar pentru ca Yangtze este atat de mare, s-a dezvoltat ca un oras separat. Timp de secole, Buda si Pesta au fost orase diferite datorita Dunarii, d-apai in cazul lui Yangtze care este de cel putin trei ori mai lat decat Yangtze la Yangzhou!

Si totusi, de cativa ani, Yangzhou s-a unit in cele din urma cu Zhenjiang… a fost construit un pod imens care troneaza peste fluviu, posibil unul dintre cele mai lungi poduri din China. Asa ca l-am traversat pentru a vizita si municipalitatea vecina intr-o tura de jumatate de zi.

Ghidul de Yangzhou se distinge insa prin franchete. Cu o zi inainte, in restaurantele unde am mancat, vedeta celor 20-30 de feluri de mancare a fost de fiecare data “pestele din fluviul Yangtze”, noul ghid ne face praf – Yangtze este ingrozitor de poluat, iar daca mananci peste din fluviu (din putinele specii care au mai supravietuit), va avea un gust suav de motorina cu sulfat… Toti explodam in ras… Asa se spulbera una dintre legendele bucatariei locale… Cum spuneam, tipul e franc… orasul in care ne ducem este locul nasterii fostului presedinte chinez Zhang Jiemin. Asa ca omul a mai construit ceva prin urbea natala – ba un pod imens, ba niste autostrazi suspendate, dar mai ales o vila imensa in care isi savureaza pensia intr-o atmosfera linistita… Se pare ca, in perioada lui Jiemin, coruptia ar fi inflorit la cote extrem de ridicate in China… urmasii lui ar mai fi facut ceva ordine, ba cu un glonte in ceafa, ba cu ani grei de bulau. Si bulaul la chinezi nu a fost reformat!

Intram printr-un cartier cu blocuri imense. Pe oriunde am fost, se construieste ca la balamuc… sute de mii de blocuri, vilute… nu exista urbe cat de mica care sa nu aiba niste cartiere care in multe alte tari ale lumii ar fi obiective turistice de prim rang. Se construieste in draci si tara se pare ca se apropie incet, dar sigur, de explozia unei bombe imobiliare… si atunci, sa te tii economie mondiala… pana acum, criza inceputa in 2008 a fost o glumita de bere intre baieti… atunci, o sa urmeze taifunul. Chinezii sunt mari amatori de jocuri de noroc. De aceea sunt interzise cazinourile, ca milioane si-ar pierde banii, casele, masinile si nevestele la ruleta. Dar se pare ca a mai aparut un joc de noroc… apartamentele. Milioane de chinezi cumpara apartamente in blocuri de 20-40 de etaje, nefinalizate, la rosu, pe care le vand mai departe. Sportul national este cumparatul si vandutul de apartamente… Il iei azi la un pret, maine il dai mai scump. Se plateste la metru patrat. Unul dintre ghizi spunea ca in orasul lui natal, Wuxi, e cel mai ieftin:  doar 10.000 de yuani metrul patrat (1.430 de euro). Si cum un apartament are in medie 120 de metri patrati (hai, aici e China, totul trebuie sa fie mare, nu e Japonia cea puchinoasa unde un apartament de 3 camere are 40 de metri patrati), pretul ajunge la circa 170.000 de euro. Dar ce te faci cu Shanghaiul, unde prin suburbii dai cu tunul si gasesti la minimum 4.000 de yuani metrul patrat (5.720 de euro).

Evident, Partidul nu putea sa stea cu mainile in san (desi sunt sigur ca multi membri de mai de sus sau mai de jos au facut miliarde din speculatii imobiliare), asa ca recent a anuntat o taxa de 20% pe tranzactiile celui de al doilea apartament al familiei. Ce fac chinezii? Pai, cand eram pe acolo, se imbulzeau sa tranzactioneze apartamente cat inca nu platesc taxa (evident, in astfel de conditii preturile cad serios), iar primariile erau asaltate de cuplurile care vor sa… divorteze. Pai, daca divortezi, fiecare membru al cuplului devine o familie. Deci fiecare are dreptul la un apartament. Asa ca acel apartament poate fi vandut si cumparat fara nicio taxa… Chinezii astia sunt mai rau ca romanii. Dar probabil Partidul va avea ac de cojocul lor.

La Yangzhou vom fi zen… vom vizita gradini linistite si parcuri pline de verdeata. Dar, pana sa ajungi la locurile respective, trebuie sa treci prin traficul din centru… Asa ca ne taram greu, in mijlocul cardului de masini… Asa ca ma uit pe geam si admir numele de magazine – “Golden Luck” si multe asemanatoare… Brandingul e putin cam straniu la chinezi. Si evident ca, ici si colo, apar adevarate perle! Cum ar fi cazul unui hotel din Yangzhou, o adevarata perla de onestitate. Se numeste … SHIT A HOTEL! Baremi oamenii sunt cinstiti – e un hotel de c…! Si o spun direct din nume .

Intr-un cartier oarecare, cu blocuri cam comuniste, oprim brusc… dintre blocuri apar niste cladiri cu arhitectura traditionala. Am ajuns la Ge Garden! Ca de obicei, birou de informatii, welcome center, casa de bilete, suvenirei, tot ce trebuie. La noi, nici macar Pelesul nu are aceeasi infrastructura ca acest obiectiv turistic uitat de lume… Si totusi localnicii sunt super entuziasti. La Yangzhou, Marele Canal se intalneste cu Yangtze, asa ca orasul a fost un mare centru comercial. Iar negustorii bogati si-au construit vile cu gradini somptuoase…

Ca de obicei, topaim din cladire in cladire, frumos incadrate si imprejmuite de ziduri ca de cetate. Acolo stateau parintii, acolo parintii parintilor, acolo fiicele, acolo fiii. Dam si peste o padure superba de bambusi de diverse forme si soiuri. Descopar cu uimire ca chiar si aici sunt destui turisti… in grupuri mai mici sau mai mari, urmati de ghiduse imbracate in tinuta de epoca, afla povestea fiecarei incaperi… si, evident, nu rateaza sa se pozeze in gradinile mari si impozante din centrul complexului!

Punctul urmator de atractie este Parcul de Vest… un parc impecabil pe care plutesc ambarcatiuni de epoca. Provincia Jiangsu este cu adevarat o imparatie a apelor, pe langa imensul Yangtze si Marele Canal, gasesti mii de lacuri si iazuri, multe din acestea fiind amenajate cu puncte de recreere. Ne urcam pe o astfel de ambarcatiune si plutim linistit pe sub poduri, pe langa pagoda, temple si stupe… Dar mai ales verdele ierbii si numeroasele flori fac ca locul sa fie cu adevarat un mic paradis… Din pacate, suntem in viteza, in program e doar plutitul pe apa, nu si o plimbare prin parc… autocarul ne ia de urgenta si ne depune intr-un restaurant imens, unde avem parte de bufet lunch….. vreo 2-300 de preparate din care sa alegi!

Dupa masa, hop! din nou in autocar si fuga inapoi, peste marele pod in Zhenjiang… unde ne asteapta una dintre cele mai faimoase fiice a orasului. Ma rog, nu ea personal, a murit in 1973, ci muzeul sau memorial. E vorba de americanca Pearl S. Buck, prima femeie laureata a premiului Nobel pentru literatura, in 1938. Suntem debarcati pe o strada in reconstructie (cat timp am vizitat zona memoriala Pearl S. Buck s-a si terminat o portiune din strada!) si apoi urcam prin niste blocuri cert maoiste spre casa scriitoarei. Pearl S. Buck s-a mutat cu parintii in Zhenjiang inainte de Primul Razboi Mondial. Taica-su era predicator, unul dintre acei americani care exporta diverse credinte crestine (unele au ajuns adevarate corporatii religioase in zilele noastre), si au locuit ani de zile in Zhenjiang. De fapt, Pearl s-a mutat inapoi in SUA cu putin inainte de a lua Premiul Nobel, iar cartea sa este, evident, despre China. O ghida care pare sa o iubeasca sincer o descrie pe Pearl ca o adevarata punte intre culturile Estului si Vestului, iar pe perete se mentioneaza ca “este plina de pasiune chinezeasca”. In ciuda faptului ca a iubit mult de tot China, Pearl s-a mutat in anii ’30 si nu s-a mai intors niciodata. A murit in 1973, dar in aceste patru decenii China a trecut prin drama razboiului antijaponez, a razboiului civil dintre Guomintang si comunisti, a perioadei comuniste, a Marelui Salt Inainte, a perioadei celor 1.000 de flori sau a Revolutiei Culturale care nega 5.000 de ani de cultura. Desi, in America, Pearl a continuat sa iubeasca si sa ajute China, intrand in vizorul Securitatii americane care a anchetat-o pentru simpatii comuniste… Si-a dedicate restul vietii pentru ajutorarea copiilor asiatici orfani, marea majoritate chinezi.

Si desi ceasurile erau inaintate, chinezii nu puteau sa nu-si faca planul. Asa ca am trecut in viteza prin fata hotelului si ne-am indreptat spre un alt loc fermecat de pe malul fluviului Yangtze… templul Jiao aflat pe o insula, a carui pagoda se putea vedea de hat, de departe. Am trecut bratul de apa cu barca si am vizitat o noua sarabanda de temple… mi s-au parut cele mai frumoase, oglindindu-se in apa unor iazuri… deasupra tuturor, pagoda, dar, ca de obicei, nu am avut timp sa urcam in ea… Lasa ca nu plec din China pana nu ma urc intr-o pagoda… Acuma, graba era pricinuita de faptul ca urma… banchetul guvernamental oficial! Asa ca, in autocar, ni s-a repetat ca unor copii ca trebuie sa venim imbracati frumos, in costume si taioare, cu unghiile taiate si batistutele curate… Uneori e haios sa fii intr-un grup turistic de tip chinezesc.

Imagini Yangzhou si Zhenjiang

Imensul pod de peste Yangtze (poza e facuta de la destui kilometri distanta !)

Omagiu lui Zheng Jiamin, fiul urbei

Intrarea in gradina Ge, o gradina tipica chinezeasca

Umbrita de pomi

Cu doua ghiduse

Ne imbarcam intr-o scurta croaziera pe West Lake

Croaziera ne poarta si pe sub niste poduri traditionale

In China, pana si restaurantele sunt gigantice !

Imi plac oamenii onesti: Welcome to SHIT HOTEL YANGZHOU !

Mancare la drive-in

Casa memoriala Pearl S. Buck din Zhenjiang

Statuia scriitoarei

Si poza de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatura

Pescarie mobila

In viteza, spre Jiao Hill

Si ferry boatul respecta arhitectura clasica

Pe insula, temple pitoresti

Si o padure de bambus

Sursa: In umbra marelui Shanghai. Episodul 4 – Yangzhou, orasul de peste garla | vezi mai multe pe ImperatorTravel

China este o tara a traditiilor si a obiceiurilor… E musai sa ai o carte de vizita (de cele mai multe ori, bilingva, in engleza si chineza, o versiune pe o parte, una pe cealalta) pe care trebuie s-o dai zambind cu ambele maini. Chiar daca dai peste vreunul mai fraier care are cartea de vizita doar in chineza, trebuie sa te uiti la ea cu atentie, chiar daca nu pricepi nimic… asta se numeste in engleza “saving the face” – “salvarea fetzei” Niciodata, pentru nimic in lume, nu trebuie sa-l faci pe un chinez, nici macar indirect, prost. Decat daca il urasti cu spume.

Intr-o lume a obiceiurilor si a traditiilor de socializare obligatorii, participarea la un banchet oficial oferit de guvern este un spectacol in sine. Si e o oportunitate care nu trebuie ratata pentru nimic in lume! Asa ca m-am schimbat rapid de la adidasi si blugi la costum si pantofi si la ora indicata eram prezent in fata salii de banchet … care este evident… imensa!

In interiorul somptuos, mese ca de nunta, iar fiecare participant are numele trecut in dreptul scaunului pe care are dreptul sa il ocupe… Si, spre marea mea surpriza, ma trezesc la masa 1, printre oficialitati… cum naiba am nimerit eu acolo, intre secretarul de partid adjunct al unei provincii cu 78 de milioane de locuitori si presedintele biroului de promovare turistica a intregii provincii? Ma uit la colegii mei, din delegatie. Multi dintre ei au primit locuri la mesele 2 si 3 care incadreaza totusi masa nr. 1, la care se afla diverse oficialitati de partid si de stat chineze, organizatorii si cativa colegi. Sa fi fost din cauza ca m-am trecut in documentele oficiale “CEO Imperator Travel Blog”? . Pesemne.

Mesele impecabile, neatinse, prin jurul nostru roieste o armata de chelneri… De altfel, daca nu esti atent, iti dispare mancarea din fata. Avem in fata paharul de vin, e totusi o chermeza oficiala cu straini, altfel ne-am umple de maotai, bautura spirtoasa traditionala a Chinei. Primul lucru obligatoriu, schimb de carti de vizita… Inclinare la 45 de grade, pronuntarea cu voce tare a numelui celui care ti-a dat cartea de vizita. Tipul de langa mine, seful turismului, imi povesteste despre minunile provinciei lui, iar eu ii povestesc ce e ala un blog de travel. Pare mirat… Prin China, sunt bloggeri faimosi, dar aia care critica regimul si care din cand in cand ajung si prin presa internationala. Sa nu fie bloggeri de travel in China? Am mari dubii. In fine.

Vinul continua sa ramana neclintit in pahare. Nu pot sa bei asa, oricum, oricand. In spatele nostru, cateva sute de oameni, invitati sau nu, creeaza o atmosfera ca de stadion. Nu vor interactiona decat putini dintre ei cu noi, stabii! Sunt multumiti doar ca au venit la eveniment si au stat in camera cu oficialitatile. Probabil au si platit pentru onoare. Dar ce conteaza, e musai sa fie acolo.

Vine maestrul de ceremonii. Citeste de pe o hartie un discurs pompos… in chineza suna ca discursurile de pe vremuri, varianta in engleza pare normala. Asa o fi limba lor . Si dupa ce este pomenita importanta evenimentului pentru turismul local, sunt pronuntate numele starurilor de la masa 1… Primarul orasului, secretarul de partid, sefi de partid si de stat de la nivel de provincie, oficialitati de la turism, cultura etc… Multi sunt veniti din diverse orase ale provinciei Jiangsu. Nu se aud decat clickurile furibunde ale aparatelor foto si zumzetul videocamerelor. Toate presa e prezenta. Ca prin vis, aud in chineza “Lo-manya” si cum maestrul de ceremonii se chinuieste sa pronunte “Imperator Travel Blog”. Mary imi face un semn. Ma ridic, ma inclin, exact cum am vazut la chinezi… Aplauze furtunoase. Nu si ovatii. Sper ca mi-am castigat deja 500 de cititori unici chinezi .

Urmeaza discursurile oficiale. Mai intai primarul. El vorbeste in chineza, maestrul de ceremonii traduce. Vorbeste cu inflacarare, aplauzele curg la fiecare paragraf. Ce e curios, aplauda inclusiv vorbitorul. Ideea e importanta, nu omul care le rosteste. Ia cuvantul si Mary… cu o seara inainte a fost rapita si dusa la postul local de televiziune la un talk-show. Evenimentul este chiar important pentru toata suflarea din Zhenjiang. Au fost facute investitii enorme in obiective turistice, totul e la mai mult decat perfectul, trebuie sa vina turistii. Si mai ales turistii straini, ca cei chinezi, oricum, vin in valuri.

Urmeaza apoi spectacolul socializarii… In jurul meu, o miscare browniana intre comeseni care se duc sa ciocneasca un pahar de vin… ca sa fii politicos, trebuie sa iti paharul de picior, iar cealalta mana sa o tii de asemenea sub pahar sau undeva la mijlocul paharului, cam ca onorul la mitraliera. Apoi, bagi un cambei (adica “bottoms up”, pana la fund) si dai paharul pe gat. De aceea toti isi umplu paharul cu o cantitate mai mica decat la o degustare de vin. De peste tot se aude “cambei”, “cambei”… Cam le bei… si trebuie sa ramanem totusi in doua picioare.

Obligatiile sociale insa risca sa te lase nemancat, desi mancarurile curg intr-o sarabanda furibunda… Intre un ridicat in picioare, un cambei, doua vorbe si un pahar pana la fund, localnicii se reped sa manance in viteza ce pot infuleca pana cand mai apare cineva cu care trebuie sa bagi un cambei. Reteta perfecta de gastrita, mai ales pentru cei care o tin din dineu oficial in dineu oficial. Uneori pare comic cand baga in viteza o lingura de supa sau vreun betigas  cu carne intre doua cambeiuri.

Vine si primarul orasului care da noroc cu toata lumea de la masa nr. 1. Au loc introducerile oficiale. Eu sunt “scriitor”, “scriitor de calatorie”. Sincer, nu m-am gandit niciodata sa imi iau titulatura aceasta, dar daca asa da bine in China, de ce nu. Hmmm… un intelectual pare sa spuna primarul. Educatia este primordiala in China, iar scriitorii si poetii sunt mai stimati decat orice miliardar… Miliardarul picat din elicopter trebuie sa vina la masa scriitorului sa solicite un cambei. Urmeaza apoi viceprimarul… Are timp mai mult, nu doar ciocnitul protocolar… Imi spune ca Zhenjiang este orasul dragostei, un oras foarte romantic, un soi de Verona a Chinei si ca poate sa-mi gaseasca o nevasta chinezoaica mintenas. Sa-i dau criteriile pe mail si se rezolva. E chiar simpatic, vorbeste bine engleza si nu prin interpret.

Miscarea browniana a participantilor pare sa se mai fi domolit, asa ca se infuleca in viteza ce a mai ramas. Ospatarii sunt o culme a vitezei de debarasare/servire, niste adevarati iepurasi Duracell. Deschizi gura, doua secunde mai tarziu vine. Nu neaparat adus de aceeasi persoana, se pare ca sistemele de comunicare sunt mai performante decat in cazul trupelor de comando.

Si cand petrecerea pare sa lancezeasca si lumea sa-si inghita ultimele dumicate, hop! apare din nou maestrul de ceremonii la microfon care anunta incheierea banchetului. In secunda doi, sute de chinezi de la celelalte mese se ridica in picioare si se bulucesc spre iesiri precum spectatorii dupa ultimul fluier al arbitrului dintr-o partida de fotbal. In nici doua minute, sala este goala si dau mana cu ultimele oficialitati care parasesc si ele sala. Ramanem doar noi, strainii, tragandu-ne sufletul… In urma mesenilor, munti de mancare. Ma astept sa vina chelnerii care probabil pot duce mancare acasa pentru un intreg cartier. Da’ de unde, este sedinta tehnica… Toata armata de chelneri in rand primeste, probabil, feedbackul sefilor de sala. Abia apoi se trece la debarasarea care se face cat ai bate din palme… Maine incepe “Go China Summit”! Let the show begin!

Cam asa arata sala de banchet… pe cale sa se umple

Masa VIP – masa nr. 1

Pe mesele mai putin importante, ceva vin, dar si … tigari !

Impreuna cu reprezentanta biroului de promovare a turistica a orasului Zhenjiang

Let the party begin !

Maestrul de ceremonii deschide banchetul

Apoi cuvanta primarul

Cu care dau si noroc

Cambei ! Cambei ! Cambei ! Se aude prin toata sala

Cine sa se mai uite la o biata supa de creveti ?

Iar la final, in timp ce VIP-urile venite de peste mari si tari se fotografiaza

Participantii chinezi au si evacuat sala ! Rapid !

Sursa: In umbra marelui Shanghai. Episodul 5 – Banchet oficial guvernamental, versiunea chineza | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Hai sa va povestesc si despre evenimentul ca atare la care am participat. Da, am tot vizitat provincia Jiangsu, dar toate aceste vizite au gravitat in jurul lui Go China Summit, un tip de eveniment de care cred ca turismul romanesc duce o mare lipsa…  Ca tot vorbim de ani de zile ca turismul salveaza Romania si asteptam cu dorul in piept caravane de autocare si avioane cu turisti straini veniti sa ne vada gradina carpatica… Dar daca nu aducem agenti de turism mai mari sau mai mici, precum si ziaristi si bloggeri de turism, vom ramane cu gradina nedescoperita….

In primul rand ce e Go China Summit. Este un format de eveniment de promovare turistica a unei destinatii, urmand un model de succes aplicat de aproape doua decenii in America. De fapt, firma care a organizat tot evenimentul, ITM are la activ numeroase evenimente similare in America, iar in China a ajuns deja la a treia editie. Practic, in colaborare cu Biroul de Promovare Turistica a regiunii, a provinciei, a statului  respectiv, sunt invitati un numar de turoperatori externi carora li se ofera nu numai ocazia sa se intalneasca cu potentiali furnizori de servicii locali, ci li se si arata ceea ce biroul de turism local considera ca sunt cele mai interesante lucruri din zona respectiva. In cazul nostru, gazdele au fost cei de la Biroul de Turism al Provinciei Jiangsu si birourile de turism din orasele vizitate – Zhenjiang, Yangzhou, Nanjing, Wuxi si Suzhou… cel mai implicat fiind cel din Zhenjiang, locul unde a avut loc si intalnirea.

Intalnirea de afaceri se face dupa principiul “Speed dating”… Atat turoperatorii straini, cat si furnizorii locali se inscriu pe site-ul evenimentului si isi aranjeaza intalniri… Aceste intalniri nu tin mai mult de 15 minute… Obiectivul este ca, in cele doua zile, sa aiba loc cat mai multe intalniri, sa schimbi informatii si carti de vizita (cu doua maini, ca la chinezi !) si apoi sa te lamuresti cu cine vrei sa continui discutia si sa inchei afacerea.

Am participat si eu la intalniri. Marea majoritate a agentiilor de turism nu prea au priceput ce e ala blog si tot insistau sa le trimit grupuri… de abia dupa ce cineva a pus pe masa mea titulatura in chineza de “scriitor de calatorii” n-am mai primit cereri de grupuri si oferte de tururi, ci am discutat despre cum pot fi promovate anumite destinatii pe internet si am aflat mai multe lucruri despre diverse locatii. N-o sa spun prea multe despre oferte – daca va intereseaza, intrebati-ma si va dau contactele, ci despre ce am descoperit cu privire la turismul la chinezi.

Cum ziceam si intr-unul din episoadele anterioare, Partidul a trasat turismul ca fiind o ramura economica de prioritate maxima. China nu va mai avea mult timp avantajul unei forte de munca penibil de ieftine, deci multe fabrici s-ar putea sa se mute in Vietnam, Filipine sau Bangladesh, unde mai gasesti muncitori la 1 dolar pe zi, inclusiv taxele, asa ca trebuie sa gaseasca si alte surse de dezvoltare. Chiar in zilele in care eram in China, presa scria despre un raport ONU care lauda  ca din 1990 pana in 2010 a scos circa 600 de milioane din saracie. Daca, in 1990, circa 70% din populatia Chinei traia cu 1,25 dolari pe zi, astazi doar 19% se afla in aceasta situatie. Conform ONU, este cea mai spectaculoasa “imbogatire” din istorie, inca o fateta a miracolului chinez. Atunci, China va trebui sa gaseasca alte strategii de crestere economica, nu din exportul de jucarii si toale ieftine. Una dintre directiile prioritare a fost cea de lansare de braduri chinezesti la nivel global. Daca te uiti la numele de branduri chinezesti, de multe ori te podideste rasul – “Golden Horse”, “Lucky 8”, multe Golden-uri si Lucky-uri… Ce sa zic ca una dintre bancile destul de raspandite prin Jiangsu se numeste nici mai mult, nici mai putin decat “Evergrowing Bank”. Super tare, nu-i asa? Dar tu, ca un occidental, ti-ai baga banii in actiunile unei banci care promite o crestere perpetua sau ai cumpara un automobil Golden Car? Probabil ca nu… nu stiu ce s-a mai intamplat cu ideea crearii de branduri chinezesti care sa se impuna la nivel global (singurul care imi trece prin minte este Lenovo, dar or fi si altele), in schimb, in turism s-au bagat bani seriosi.

Cum am zis, numeroase municipalitati au scos din pamant zeci de mii de obiective turistice, le-au refacut sau reconstruit de-a dreptul, le-au dotat cu welcome center, birou de informatii, case de bilete, indicatoare bilingve, harti, magazine de suvenire, locuri de mancat. Altele, mai complexe, au barci, telescaune, autobuze proprii (neadmitand mijloace de transport private – cum am vazut la Zhangjiajie sau Maoshan), o infrastructura turistica de sta matza-n coada si miorlaie uimita. Dar, cum ziceam, la nivelul intregii Republici Populare s-au construit zeci de mii de atractii turistice, deci competitia e acerba. E drept, sunt 1,4 miliarde de chinezi carora le place rau sa calatoreasca, dar obiectivul Partidului este sa aduca, daca se poate, cat mai multi straini sa viziteze China… in 2020, Organizatia Mondiala a Turismului estimeaza ca marea China va invinge Franta din pozitia de cea mai mare destinatie turistica a lumii si, probabil, se va lupta din greu cu Emiratele, un alt stat care se doreste a fi un gigant al turismului mondial (la emiratezi, ca si la chinezi, nu exista locul 2 si nici etajul 13 ).

Asa ca am ramas uimit sa descopar in cadrul Go China Summit ca orice atractie, cat de mica, precum si orice oras are un birou al carui singur obiectiv il reprezinta promovarea turistica a respectivei atractii… Si fiecare templu, ori “zona pitoreasca” asa cum e denumita in China, are cate un director de vanzari si marketing, de multe ori chiar separati – un director de comunicare / promovare si unul de vanzari care negociaza cu agentii de turism sa aduca turisti… Ati auzit ca Pelesul sau Branul ar avea vreun director de marketing? Nu are Romania asa ceva, nici macar la nivel national (sau, cel putin, eu nu cunosc pe niciunul)… E drept, am dubii ca exista vreun director de marketing al turnului Eiffel, asa ca sa recunoastem ca nu suntem noi oile negre ale Europei… in schimb, ce am vazut in China m-a lasat cu gura cascata – fiecare obiectiv turistic are brandingul lui – pozitionare de produs, beneficii de comunicat, logouri, sloganuri, totul ca la carte … si, Slava Domnului, am in spate aproape 20 de ani de marketing si publicitate, pana si la Parcul National nu stiu care unde poti vedea berze cu ciocul rosu si cerbi cu coarne mari exista o strategie si plan de marketing bine puse la punct. Chinezii vor cuceri lumea nu prin forta de munca ieftina, ci prin cea educata!

M-am intalnit cu tipa care lucreaza la promovarea Zhangjiajie, zona aceea muntoasa dupa care s-a facut planeta Pandora din Avatar. Cand s-a prezentat ca vine din Zhangjiajie, care este… am intrerupt-o brusc: “Stiu, am fost acolo, pentru mine este cel mai frumos loc din China”. Nici nu stiti ce bucurie am citit in ochii ei (chinezii sunt educati sa nu se exteriorizeze. Uneori si eu ma comport chinezeste). Si ma bucur ca cred ca i-am oferit o zi fericita…

Un alt lucru extrem de interesant pe care l-am descoperit il reprezinta clasificarea atractiilor turistice. Cred ca este unic in lume, nu am mai vazut sau auzit sa fie si in alte parti, dar guvernul chinez a inventat un sistem prin care acorda niste “A”-uri atractiilor… un sistem similar stelelor din industria hoteliera. Exista un set de criterii pe baza caruia o atractie este AA-class sau AAAAA-class (asta e nivelul cel mai inalt). De altfel, la intrarea in fiecare loc, dar si pe brosuri, citeam “This is an AAAA-class touristical site” sau ceva similar. In discutia cu directorul de marketing al “Zonei pitoresti Maoshan”, am aflat ca obiectivul lui este sa faca din Maoshan o atractie cu 5 de A. Acum are doar 4. Singurul criteriu pe care nu il indeplineste este numarul de turisti straini. Are deja 25.000, dar ii trebuie 50.000. Il intreb cati turisti chinezi are. Milioane, dar ala e un criteriu indeplinit, lui ii trebuie inca 25.000 de turisti straini si va fi fericit, va obtine AAAAA-class. “Si la ce iti trebuie, e o chestier de mandrie personala?” il intreb. Nu, e un motiv de business – daca esti un monument 4A, biletul de intrare nu poate costa mai mult de 40 de yuani. La 5A, guvernul te lasa sa cresti pretul. Wow! Acum inteleg de ce toti s-au dat peste cap sa-si deschida muzeul in zi libera sau sa stea peste program… le trebuie turisti straini pentru a obtine inca un A. Dar sistemul mi se pare nemaipomenit!

N-o sa povestesc mai mult despre zonele care mi-au fost prezentate. Le-am prezentat in episoadele anterioare si le voi prezenta si in celelalte cateva episoade care vor urma… Dar, sincer, intalnirile de la Go China Summit m-au facut sa descopar o fateta mai putin cunoscuta a Chinei… una care imi intareste convingerea ca China e tara viitorului.

Daca in ziua 1 a fost o nebunie totala, cu oameni implorandu-ma sa ne vedem peste rand (unii erau programati a doua zi), in ziua 2 a fost liniste si pace. Am fost toti la ora 9, dar destul de putini doritori de discutii… Asa ca am putut sa ma intalnesc si sa povestesc fara presiunea a inca 2-3 care stateau la rand, navalind cand inca cel de dinainte nu se ridicase de pe scaun. Si pentru ca numarul doritorilor a cam disparut, m-am gandit sa dau o fuga prin oras ca era soare si frumos… Vazusem Zhangjie pe un nor destul de posomorat, asa ca doream sa-l revad zambind in soare. Le-am zis organizatorilor sa stie ca dispar, la 3 jumatate plecam spre Nanjing… Cu harta in mana (cu numele trecute bilingv in engleza si chineza) pot sa ajung linistit cu vreun taxi. Chinezii s-au speriat amarnic… vai, siguranta mea va fi in pericol (in China? Ce ziceti, baieti, singurul pericol care l-am simtit este sa nu fiu calcat de masina), asa ca imediat mi-au adus un ghid care sa ma escorteze… si care a platit si cei cativa yuani pe taxiuri. Dar am avut satisfactia ca m-am catarat in varful pagodei Jinshan de unde am avut o panorama de zile mari!

Seara, un banchet oferit de hotel. Nu, nu a mai fost desfasurarea de forte si ritualurile de cu o seara inainte, a fost mult mai intim si mai prietenos, doar noi si managementul occidental (sau occidentalizat) al hotelului… Printre ei, surprinzator sau nu, un roman. Il cheama Tudor, a plecat din tara la doar patru ani si de atunci a locuit in Elvetia. A terminat prestigiosul Institut Hotelier Elvetian si de atunci lucreaza in managementul marilor hoteluri de lux… A ajuns in grupul care detine Crowne Plaza (alaturi de alte marci celebre cum ar fi Intercontinental sau Holiday Inn) si de cateva luni a fost in echipa care a deschis si opereaza Crown Plaza Zhiangjie. Un tip de la care am aflat multe despre China, chinezi si industria hoteliera din noul El Dorado mondial… China.   Este un loc excelent in care sa lucrezi ca hotelier. Multumesc, Tudor, si multa bafta!

Si daca intentionati sa va programati o vacanta in China si Hong Kong, site-ul si ofertele J’Info Tours va pot fi utile.

 Imagini Go China Summit 2013 – Zhenjiang

Sala inainte de inceperea actiunii

Gata de intalniri

E oficial

Uneori chinezilor le place sa se pozeze cu cine se intalnesc

Chiar si chinezoaicelor – este reprezentanta regiunii Zhangjiajie, aceea unde sunt muntii ca in filmul Avatar

In fine, e mai clar – sunt “travel writer”

De jur, imprejur, drepti ca la armata, traducatorii voluntari !

Drepti !

In mijlocul discutiilor

Sursa: In umbra marelui Shanghai. Episodul 6 – Go China Summit | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Trebuie sa recunosc ca, inainte de a veni in vizita prin provincia Jiangsu, singurele localitati de care auzisem erau Nanjing si Suzhou. Stiam de Nanjing din revistele si cartile mele de istorie – a jucat rolul de capitala pentru cateva dinastii, este locul de nastere a doctorului Sun Yat-tsen, liderul Revolutiei democratice chineze care a rasturnat feudalul regim imperial in 1911 si a proclamat Republica, parintele Chinei moderne, recunoscut ca atare atat de Republica Populara, cat si de Taiwan (care, oficial, poarta numele dat de Sun Yat-tsen, acela de Republic of China), dar mai ales a fost orasul in care mii si zeci de mii de chinezi au fost masacrati, iar mii de chinezoaice de la 2 ani in sus au fost violate si, uneori, ucise de trupele japoneze in 1937.

Desi toata lumea considera Al Doilea Razboi Mondial ca desfasurandu-se intre 1939 si 1945, pentru China, razboiul a inceput mai repede. Profitand de faptul ca situatia politica in China era haotica, provinciile erau dominate de sefi locali, iar puterea centrala pierdea controlul, japonezii au atacat China, incercand s-o cucereasca ca un prim pas spre dominatia intregii Asii “galbene”. Trupele chineze conduse de maresalul Chiang Kai-Shek, creatorul de mai tarziu al Taiwanului, dezorganizate, macinate de coruptie, prost pregatite si echipate, n-au putut face fata masinii de razboi japoneze… Au pierdut batalie dupa batalie si s-au retras pas cu pas. Mai intai, a fost abandonata Manciuria, apoi Beijingul, capitala nationala, Chiang Kai-Shek mutand capitala la Nanjing, fostul oras-capitala de dinainte de Beijing. Dar japonezii si-au continuat asaltul. A cazut marele centru economic Shanghai, iar Nanjingul, aflat in apropiere, a fost lasat fara aparare. O parte a armatei chineze a capitulat fara lupta, iar Chiang Kai-Shek si resturile Guomintangului s-a retras departe, in interior, in apropiere de Tibet, de unde si-a organizat rezistenta, de data asta in colaborare cu extrem de disciplinatii si motivatii membri ai Armatei Rosii Chineze conduse de Mao Tzedun. Nanjingul a fost lasat prada armatei japoneze, un oras care s-a predat fara sa traga un glont.

Ce a urmat imi este greu de explicat dupa ce am vizitat Japonia si am descoperit poate cea mai politicoasa si mai sensibila natiune de pe fata pamantului. Zeci de mii de chinezi, inclusiv prizonieri de razboi care s-au predat fara lupta, au fost masacrati, iar femeile din Nanjing au fost violate fara mila pana ce multe au murit din cauza hemoragiilor vaginale. Dupa cateva zile de carnaj, masacrul si violurile bestiale au fost cu greu oprite. In urma au ramas mii si mii de corpuri neingropate. Masacrul a intrat in istorie ca “The Rape of Nanking”, pe vremea aceea Nanjing fiind cunoscut Occidentului sub numele de Nanking. Am citit cartea cu acelasi nume si daca vreti sa cititi o carte dupa care sa nu dormiti noaptea, v-o recomand. Pentru iubitorii de statistici, se estimeaza ca au murit circa 250.000-300.000 de oameni.

Dupa razboi, americanii si Occidentul nu au recunoscut “The Rape of Nanking” ca fiind un genocid sau o crima impotriva umanitatii. Motivele au fost politice, deci josnice… SUA doreau sa protejeze Japonia pe care o vedea ca fiind un aliat-cheie in fata asaltului comunist din Asia si urmarea sa evite condamnarea ei, mai ales ca unchiul imparatului Hirohito fusese implicat in masacre, iar China era comunista… de ce sa dai dreptate unor victime dintr-un stat comunist, ucise de un stat aliat?

Doream sa ajung la Nanjing pentru a afla mai mult, pentru a intelege mai mult din aceasta tragedie a istoriei mondiale. Din pacate, programul gandit de gazde nu trebuia sa ne intristeze pe noi, alesii lor oaspeti, ci sa ne inveseleasca si sa ne arate alte locuri, “scenic” cum le place chinezilor sa le numeasca… Asa ca mai trebuie sa revin in Nanjing… pe urmele Nankingului si ale istoriei sale dureroase.

Dupa patru zile de lafait in lux la Crowne Plaza in Zhengjian, urma sa fac cunostinta cu un alt hotel, Mandarin Garden Hotel Nanjing. Prima luare de contact? Intreaga fatada era acoperita de  o carpa verde, era in reconstructie. Lobby-ul, amplu, imperial de-a dreptul, cu o pianista cantand la un pian  Bernstein deasupra unui bazin… acoperit de apa… Camerele cam mici, reflectand faptul ca cladirea fusese construita intr-o alta era. In schimb, spre marea noastra bucurie, hotelul era in… oras! Da, exact in centrul orasului, un centru pedestru, comercial… Wow, nici nu stiti ce m-a bucurat sa vad in ce zona eram… Crowne Plaza, desi magnific era undeva intr-o zona care mai are nevoie de ceva timp sa fie OK… de jur imprejur, doar santiere si institutii de stat.

Asa ca am luat-o la pas prin zona pedestra, bucurosi ca revedeam ceva familiar… si chiar ca aducea cu Europa – magazine care ar putea sa fie teleportate linistit pe strazile comerciale din München, Rotterdam sau Bruxelles, cam putine restaurante, insa doar suspectii obisnuiti – McDonald’s, KFC, Pizza Hut, Hagen Dazs … Dar evident ca masa a trebuit sa ne fie servita tot intr-un local chinezesc unde felurile de mancare au fost “fara numar, fara numar”. Dar ceea ce era impresionant nu au fost mancarurile … in general, gastronomia ma lasa rece, ci miile de culori si lumini din centrul vechi… Peste tot erau lumini si personaje luminate, podurile erau luminate, templele straluceau, iar ambarcatiunile care faceau turul canalelor (Nanjing e in zona fluviului, nu se poate sa nu aiba canale pline cu apa) straluceau ca pomul de Craciun.

Am facut un tur de canale, cu restaurante sic, frumos luminate, cu hoteluri de lux si cu nu stiu cate lampioane. De fapt, vazusem panouri anuntand festivalul lampioanelor in Nanjing, dar eu credeam ca e vorba de acele sfere colorate care sunt agatate in fata restaurantelor chinezesti din toata lumea. Ei bine, la Nanjing, lampioane erau tot soiul de scene istorice sau bucolice facute din plastic si puternic luminate, multe asezate pe malul canalelor, taman bune de savurat cat timp eram in barca (unde, evident, nu puteau sa lipseasca snackurile, desi veneam direct de la restaurant). Dupa tura extrem de faina, spre marea mea surprindere, organizatorii ne-au dat program de voie. Unii s-au dus la shopping, eu m-am dus sa vad Templul lui Confucius, aflat chiar vizavi de debarcader. Si aici era o expozitie de astfel de lampioane, cu imparatese-dragoni, intelepti cu barba si cate si mai cate. Am stat pana m-au dat afara ca se inchidea.

A doua zi urma sa asistam la deschiderea targului de turism din Nanjing. O deschidere de tip chinezesc… O trupa de fete care a interpretat niste piese destul de moderne, folosind instrumente muzicale traditionale (un spectacol chiar cool, muzica era faina, fetele erau frumoase, ideea era interesanta), dar, din pacate, n-au interpretat mai mult de doua piese ca a inceput partea oficiala… Am revazut multe dintre personalitatile prezente la banchetul de la Go China Summit, apoi niste prezentari despre orasele din provincie, apoi, plimbare de voie vreo jumatate de ora… Targul era organizat de Messe Stuttgart, firma de expozitii din Stuttgart (la deschidere, reprezentantul lor s-a laudat ca a fost cel mai mare targ de turism din Germania, evident, exceptandu-l pe cel de la Berlin care e cel mai mare din Europa) si am vazut si ceva participare internationala, nu doar standurile care mai de care mai spectaculoase ale oraselor din provincie sau ale agentiilor de voiaj locale. Evident, cel mai mare stand a fost cel al Germaniei (cu tot cu Lufthansa care avea un mini-simulator de zbor unde te puteai juca), dar am descoperit in zona pe care o suspectez a standurilor gratuite si prezenta Bulgariei… Erau trei fatuci care, desi plictisite, chiar aveau vizitatori… Mare pavoazare nu era, ceva bannere, poze, pliante, luate din stoc… Evident, Romania lipsea cu desavarsire. Nu pot sa zic ca prezenta noastra era obligatorie si am pierdut o oportunitate de aur… dar sunt sigur ca am fi obtinut vreun stand gratuit (nu cred ca bulgarii au dat vreun yuan) si poate mai auzeau mai multi despre Romania.

Si pentru ca veni vorba de relatiile noastre cu China. Noi, de-a lungul vremii, am facut niste mutari exceptionale pe care nu am stiut sa le fructificam. Ceausescu a fost intermediarul intre Mao si Nixon care a facut ca SUA si intreaga comunitate internationala sa recunoasca Republica Populara drept reprezentant al Chinei in locul Taiwanului care atunci si-a pierdut pozitia de reprezentare a Chinei. Nu stiu cat de mult am exploatat acest ajutor care a deschis China lumii, dar, probabil, ceva beneficii au fost. La inceputul deceniului trecut, China a fost lovita de o epidemie ciudata numita SARS. A fost eradicata dupa masuri draconice, dar, in perioada respectiva si imediat dupa, China a fost evitata ca un ciumat. Zeci de lideri politici care urmau sa viziteze China si-au anulat vizitele deja anuntate… Singurul care nu si-a anulat vizita a fost Adrian Nastase, atunci prim-ministru. A venit, a stat cateva ore, s-a intalnit cu oficialitatile de partid si de stat. Nu cred ca a discutat mare lucru, dar a fost o miscare geniala. China nu uita gesturi de genul asta… insa Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista. A treia miscare a fost prezenta la Expo 2010 la Shanghai… Standul nostru a avut forma unui mar si, din cate am vorbit cu toti ghizii de pe acolo, marul romanesc a facut o impresie extraordinara… Chinezii s-au bulucit sa il vada mai dihai ca in cazul unor standuri mai spectaculoase… a urmat vreo campanie de promovare a turismului romanesc in tara care in curand va da cel mai mare numar de turisti din lume? Evident ca nu.

Dupa-amiaza am petrecut-o in imensul parc unde se afla giganticul mormant al imparatului Hongwu, fondatorul dinastiei Ming. Ca si predecesorul sau din Xi’an, cel cu armata de teracota, si Hongwu si-a construit un adevarat oras mortuar, din care nu au ramas prea multe… doua alei cu statui de animale si cu generali, cateva cladiri, din care una chiar spectaculoasa, si mai ales mormantul in care se presupune ca s-ar afla bogatii enorme. Dar, ca si in cazul mormantului imparatului Qin Shi Huang de la Xi’an care nu a fost excavat, desi se stie destul de sigur unde se afla, nici cel de la Nanjing nu a fost excavat… In ambele cazuri, am aflat ca chinezii considera ca nu au tehnologia necesara sa poate sa conserve ceea ce poate fi descoperit… exista materiale textile aurite cum ar fi brocartul, care paleste si se distruge dupa jumatate de ora… nu stim cum sa le salvam. Asteptam viitorul si tehnologiile lui pentru o interventie salvatoare…

Desi inca ascuns privirii muritorilor, imparatul Hongwu a fost unul dintre cei mai importanti imparati din istoria Chinei. A fost si o figura interesanta. A avut o sotie pe care, desi nu a putut sa-i faca copii, nu a repudiat-o cum era obiceiul vremii… “este atat de desteapta si am atatea de invatat de la ea, incat va ramane imparateasa. Copii pot face cu concubine sau neveste secundare, dar niciuna nu o sa fie de nivelul imparatesei mele”. Intr-una din cladiri se afla portretul imparatului – un om urat, cu fruntea tesita si cu buze mult prea groase. Si in cazul acestui tablou exista o poveste faina… se spune ca Hongwu a  chemat un pictor sa-i faca portretul. Acesta s-a temut sa ii faca portretul asa cum arata, asa ca l-a infatisat ca pe un tip frumos, un adevarat Adonis imperial. Imparatul s-a enervat, i-a spus ca nu e el ala si isi bate joc de el, asa ca i-a taiat capul. Al doilea pictor, speriat de povestea primului, a decis sa-l picteze asa cum e in realitate. “Nu sunt eu pocitania asta” s-a enervat Imparatul si i-a taiat capul. L-a chemat pe al treilea pictor care deja isi caligrafia testamentul… Dupa ce s-a gandit putin, i-a venit o idee salvatoare. L-a pictat pe imparat semanand aproape perfect cu stramosii sai… ca orice chinez, imparatul isi venera stramosii, asa ca a fost pe deplin multumit si l-a umplut de aur si bogatii pe pictor… care totusi s-a gandit sa lase posteritatii adevaratul portret al imparatului, asa ca i-a mai facut un portret in secret, asa cum arata el… acesta este portretul expus pe tot peretele uneia din cladirile din complexul funerar.

Am fost pana la final, intr-un pavilion cocotat pe un zid ca de cetate, de unde se poate vedea dealul impadurit unde s-ar afla mormantul de tip Tutankhamon al imparatului…. M-am uitat, am pozat si m-am gandit ca nu stiu daca o sa-l prind excavat…

Dupa o tura prin gradina inflorita (daca japonezii au festivalul infloririi florilor de cires, s-au gandit si chinezii sa faca ceva similar. Si pentru ca nu pot sa aiba aceeasi floare cu japonezii cei urati, au inventat festivalul infloririi florilor de… prun! Si cine stie, dupa o tona de bani bagati in promovarea festivalului florilor de prun, nu m-as mira ca, peste vreun deceniu, prunul chinezesc sa rivalizeze cu ciresul japonez), am plecat cu parere de rau din Nanjing. Cum am scris, mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre evenimentele tragice ale anului 1937, dar si sa vad imensul mausoleu al doctorului Sun Yat-tsen, parintele Chinei modern… Ca si imparatul Hongwu, Sun Yat-tsen si-a dorit sa fie inhumat intr-unul din dealurile Nanjingului… Iar astazi, pe acest deal se afla un mausoleu imens pe care mi-as dori sa-l vad candva… intr-un tur mai profund al Nanjingului istoric.

Si daca intentionati sa va programati o vacanta in China si Hong Kong, site-ul si ofertele J’Info Tours va pot fi utile.

Imagini Nanjing

Hotelul Mandarin Garden Nanjing – oare dormim pe schele ?

Dar inauntru e OK si classy… inclusiv pianista din apa

Strada comerciala pedestra din Nanjing

Centrul foarte luminat al orasului

Cu canale,

cu barci de promenada !

Evident inainte de promenada, am fost hraniti exemplar

Gata de imbarcare

Cica astea sunt lampioane… sa-i credem !

Templul lui Confucius

Unde se desfasoara festivalul lampioanelor

Statuia lui Confucius

Dar si imaginea lui in interior

A doua zi dimineata, la inaugurarea CMT China, targul de turism din Nanjing

O trupa de fete chiar haioasa !

Cam asa arata targul

Zona mausoleului imparatului Hongwu … statui antice de animale dau onorul

Peste tot, flori… a venit primavara la Nanjing

Spre mausoleu

Adevaratul portret al imparatului Hongwu

In fine, ultima cladire

In acest deal, se afla mormantul nedeschis al Imparatului

Nanjing, oras modern… are totusi 6 milioane de locuitori

Sursa: In umbra marelui Shanghai. Episodul 7 – Nanjing sau locul in care n-am intalnit ce cautam | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Dupa ziua din Nanjing, capitala provinciei Jiangsu (oras marisor cu o populatie cam cat Slovenia, Croatia si Muntenegru la un loc), am ajuns noaptea in Wuxi unde urma sa innoptam la Sheraton Wuxi. Cand auzi de numele de Sheraton, prestige oblige si nu pot decat sa spun ca intr-adevar era de mare, mare lux… Daca exteriorul nu e cine stie ce, un bloc obisnuit cu fatada de sticla, cum vezi cu zecile de mii prin China si aiurea, cum am intrat in lobby, in bunul obicei chinezesc, am fost palit de o sala gigantica si de un candelabru demn de Casa Poporului din Bucuresti! Camera, de asemenea, un exemplu de lux de bun-gust cu baia care se putea vedea printr-un perete din sticla… sau nu, daca trageai cortina . Depinde cu cine imparteai camera. Mi-as fi dorit sa fi stat ceva mai mult, dar a doua zi trebuia sa vedem Wuxi, sa vizitam Suzhou si in plus sa ajung si seara la Shanghai. Era ultima zi organizata si eu aveam zborul destul de devreme, la 9:50 urma sa decolez din aeroportul Pudong in directia Zürich.

Asa ca am pornit de dimineata sa vedem o singura atractie din Wuxi. Probabil ca nu ati auzit de Wuxi, ca nici eu nu am auzit… Poate nu are prea multe monumente iesite din comun, in schimb felul cum au fost prezentate … uneori nu trebuie sa iubesti un oras pentru ca are monumente UNESCO, ci si pentru felul in care iti este prezentat de cineva… iar ghidul din Wuxi se vedea de la o posta ca isi iubeste orasul… Si-a inceput pledoaria cu o comparatie de preturi cu Shanghaiul. Apoi, ne-a povestit despre cat de bine este organizat orasul lui in mini-comunitati unde jobul, zona de shopping si casa sunt foarte apropiate, ne-a aratat din fuga autocarului o infrastructura impecabila cu pista de biciclete, un oras cu multe flori. Avem malluri, avem parcuri cum nu are nimeni in China, avem apartamente la sfert din pretul din Shanghai… Poate nu a dat prea multe amanunte “reci”, dar pasiunea pe care o punea si dragostea pe care o transmitea ne-au smuls un ropot de aplauze cum nu ne-a smuls niciun ghid pana atunci. De aceea, i-am si retinut numele – il cheama Joe (chinezii isi iau si un nume neoficial in engleza cand vorbesc cu strainii), care vine de la numele sau chinez  – Chu.

Cum ziceam, din pacate, ultima zi a fost cam fuserita. Desi Wuxi gazduieste una dintre cele mai inalte statui din lume (pentru ca orice e mare in China e musai sa aiba un record, este cea mai mare statuie a lui Buddha facuta din cupru din lume!), nu am vazut-o. In schimb, am ajuns intr-o alta “zona pitoreasca”, numita Xihui Park, pe lacul Tai. Trebuie sa ma repet – totul era impecabil, de la infrastructura la pavilioanele in stil chinezesc sau covoarele florale… Elementul de forta al parcului este un lac imens (cum ziceam, intreaga provincie este un imperiu al apelor) pe care se plimba vase de croaziera intesate de chinezi… Dar pentru noi, oaspeti speciali, biroul de promovare a turismului din Wuxi a pregatit un program special – tot o croaziera pe lac, dar nu laolalta cu plebea pe vase mari, ci un vas traditional de lemn, un junk chinezesc cum vedeti in pozele din Hong Kong… si, evident, cu ceai verde la discretie.

Ne-am apropiat de malul celalalt unde puteam observa o pagoda atragatoare, dar si un pod traditional, insa, evident, nu am avut timp, asa ca ne-am intors pe malul de pe care plecasem unde ne astepta un… ce altceva decat un pranz copios L. Un pranz copios, dar si autocarul care sa ne duca sa vizitam si Suzhou la pachet…

Cum spuneam si la inceputul serialului, singurele orase de care auzisem erau Nanjing si Suzhou, asa ca aveam asteptari mari. Suzhou este cunoscut in intreaga China drept un oras al gradinilor… Cica exista case cu zeci de gradini in stil chinezesc, renumite in intreaga lume. Dar habar n-aveam de ce locuitorii din Suzhou s-au apucat de gradinarit inca de acum cateva sute de ani… Sa fi fost niste maestri gradinari. Da, dar asta nu e un motiv. L-am aflat de la ghidul de Suzhou care ne asteptase la punctul de plata al autostrazii de la intrarea din Suzhou.

In perioada dinastiei Ming (1368-1644), chinezii aveau sistemul de examene imperial. Cum spuneam, in China, oamenii cu educatie sunt recunoscuti si respectati mai mult decat in multe alte locuri din lume (probabil, Vietnamul ii egaleaza pentru ca si ei aveau acest sistem al examenelor imperiale, sisteme care dateaza de mai bine de 1.200 de ani). Pana la 14 ani, copiii studiau (evident, nu toata lumea, cei care isi permiteau, dar foarte multi nu mancau mai mult decat orez pentru ca pruncii lor sa poata merge la scoala). Pe la 14 ani, treceau o serie de examene… Cine trecea continua studiile, sa zicem, gimnaziale si apoi treceau inca o serie de examene, hai sa-i zicem echivalent cu bacalaureatul. Inutil sa spun ca aceste examene erau draconice. Cine trecea astfel de examene, puteau sa ocupe locuri de birocrati de stat de nivel inferior, dar un job extrem de apreciat. De fapt, din perioada imperiala pana in ziua de azi, sa lucrezi la stat in China este o onoare suprema. Apoi, trebuia sa studiezi serios ani in sir pentru a putea trece ultimele examene, asa-zisele “examenele imperiale” care, de multe ori, se desfasurau in prezenta Fiului Cerului… putinii care le treceau erau eligibili pentru cele mai inalte posturi in stat – ministri sau guvernatori de provincii (in imensa majoritate a cazurilor, nu provincia din care proveneau). Erau niste joburi de o importanta majora, foarte bine platite, iar cand ieseai la pensie, erai un om facut pe mai multe generatii… Ei bine, intr-un sistem bazat pe destula meritocratie (mersi, Confucius!), la fiecare examen imperial exista un om care iesea pe locul 1. Acel super-intelectual capata onoruri extreme – numele lui era inscriptionat pe o placa enorma (se gasesc si dupa o mie de ani, atat in China, cat si in Vietnam), primea o groaza de bani si de onoruri si avea cel mai bun post asigurat… Acest examen nu avea loc in fiecare an, ci o data la 3 ani… asa ca seful de promotie al examenelor imperiale nu putea sa fie decat o somitate.

Ei bine, de ce am scris aceasta poveste lunga? Pentru ca gradinile Suzhou-ului au aparut datorita examenelor imperiale. In cei 276 de ani ai dinastiei Ming, din cele 90 de mega-somitati, laureate ai examenelor imperiale, nu mai putin de 27 (deci cam o treime) au provenit din Suzhou!. Wow, asta da performanta! Iar acesti oameni cand isi terminau serviciul imperial, la pensionare, se intorceau in Suzhou unde doreau sa isi construiasca un mediu paradiziac, linistit, unde sa-si traiasca ultimii ani in armonie. Unii doreau ca totusi limitata lor gradina sa reflecte toate frumusetile pamantului, asa ca diverse sectiuni ale gradinii reflectau ba munti, ba fluvii, ba paduri de bambus… asa au aparut gradinile din Suzhou.

Si desi imi doream sa vad baremi una dintre aceste gradini, n-a fost sa fie. Mai intai, am mers sa vizitam Tiger’s Hill, prezentat ca fiind cel mai interesant obiectiv turistic din oras. Si tocmai in acest oras-gradina ne-a prins si ploaia… daca toata saptamana am avut in general vreme buna (destul de mult soare, cateva perioada limitate mai mohorate, evident cu celebra ceata chinezeasca aproape omniprezenta, ei bine, la Suzhou ne-a prins ploaia!).

Am vizitat complexul din Tiget’s Hill sub umbrela. Ne-am urcat sus, pana la pagoda, un adevarat turn din Pisa chinezesc… ca si in cazul mai celebrului fratior pisan, turnul din Suzhou a fost construit pe un teren nisipos si a inceput sa se incline… Dar totusi constructorii chinezi nu au facut o treaba de mantuiala si turnul rezista chiar si acum.

In schimb, zona cea mai pitoreasca este de departe gradina de bonsai. Atat la Yangzhou, cat si aici, la Suzhou, ghizii locali au sustinut la unison ca bonsaii nu sunt de origine japoneza cum toata omenirea stie, ci de origine chinezeasca, mai precis chiar de aici, din provincial Jiangsu! De aici s-au inspirat japonezii, au dus arta la ei pe insule si apoi au exportat-o in intreaga lume… Acum nu stiu care e adevarul, cert este ca pe Tiger’s Hill am putut admira o superba colectie de bonsai, iar un gradinar chiar a facut o demonstratie despre cum se leaga un bonsai pentru a creste cum trebuie. Aveam sa aflu ca nici gradinarul nu este un oarecare, cunostintele se mostenesc din generatie in generatie si stramosii celui care a facut demonstratia tot maestri in ale bonsaiului au fost. De altfel, unul din programele celor de la Tiger’s Hill este sa initieze turistii in arta bonsaiului… e drept, intr-o ora nu inveti cat au invatat altii timp de generatii, dar si asa, cred ca e haios!

Vizita pe Tiger’s Hill nu a fost ultima suflare in saxofon… Va urma o plimbare cu barca pe canalele la fel de celebre ca si gradinile… Se pare ca Marco Polo a fost pe aici si in scrierile lui a dedicat pagini intregi orasului Suzhou pe care l-a denumit cu numele de “Venetia Estului”. M-am plimbat si eu pe canale. Suzhou e totusi departe de magnifica Venetie… canalele sunt pitoresti, dar cladirile de pe margine nu dau pe dinafara… cred ca ar merita o consolidare si foarte multa vopsea, mai ales ca erau pline de schele sau barne de sustinere, nu sunt sigur… Am vazut in treacat si cateva porti magnifice… unele dedicate copiilor care au avut o grija speciala pentru parinti. De asemenea, am aflat ca si aclamatul architect I. M. Pei, tipul care a proiectat piramida din mijlocul Luvrului, dar si alte cladiri iconice cum ar fi celebra cladire a Bank of China din Hong Kong care a stricat feng shuiul cladirilor vecine, provine tot de aici, din Suzhou. Ma rog, nu el personal, ci bunicii lui… Suzhou cu gradinile sale nu poate decat sa nasca artisti… cum de altfel am citit intr-o brosura… exista mii de locuri in Suzhou in care sa scrii poezii…  Probabil, la fel de multe locuri in care sa scriu vreun post de travel blog inspirat J.

Dupa plimbarea pe canale, urma sa ne imbarcam in directia Shanghai. Eram trei oameni din grup care urmau sa plece spre Shanghai in seara respectiva. Primul avea avion seara la 9, al doilea dimineata la 5 si eu la 9:50. Organizatorii ne-au aranjat camere la un hotel de langa aeroportul Pudong sa ne fie aproape, au agatat si un taxi si am plecat spre Pudong, la vreo 200 de kilometri distanta… cu aceasta ocazie, mi s-a confirmat ca de mult s-au “japonizat” chinezii… ca si in Japonia, soferul nostru de taxi era imbracat la costum inchis la culoare, camasa alba, cravata neagra si purta manusi albe… Elegant… 200 de kilometri au costat 750 de yuani cu tot cu taxele de autostrada… adica vreo 100 de euro.

Cam asta ar fi povestea mea chineza. Am descoperit lumea turismului chinez si gradul de profesionalism al comunicarii obiectivelor turistice. Am asistat la un eveniment care ar trebui organizat si in Romania si probabil ar aduce mai mult decat participarea la multe targuri din strainatate. Am asistat la fascinantele ritualuri oficiale din China. Am descoperit niste locuri aflate pe nemeritat in umbra marelui Shanghai, niste locuri pe care merita sa le includeti in orice tur al Chinei, mai ales daca ajungeti si prin Shanghai. Am redescoperit atentia pe care chinezii ti-o acorda cand esti oaspete al lor – muzee inchise se deschid, mancarea curge valuri si esti tratat ca un print. Am descoperit o latura a dezvoltarii spectaculoase a Chinei, o latura care nu iti sare in ochi la prima vedere. Si cred ca as putea sa continui…

Cum ajungi in provincial Jiangsu

Poarta de intrare numarul 1 este aeroportul Shanghai, dar si Nanjingul are curse international directe. In caz ca ajungeti in aeroportul Pudong, luati metroul pana la gara (trebuie sa schimbati linia o data) si de acolo, trenuri de mare viteza conecteaza Shanghaiul cam cu toate orasele despre care am scris… de la Shanghai pana la Suzhou faci doar 27 de minute! Pentru cei mai comozi, taxiul nu este ingrozitor de scump, iar pentru cei cu mai mult timp la dispozitie si bagaje nu foarte impovaratoare, puteti lua cel mai rapid tren din lume, Maglevul, trenul pe perna magnetica care leaga aeroportul Pudong de o statie de metro din Shanghai. Mai departe, intrati in sistemul de metro

Cand sa mergi in Jiangsu

Toti cei cu care m-am intalnit mi-au repetat in cor primavara (aprilie-mai) sau toamna (septembrie-noiembrie). Iarna este frig, iar vara bate musonul… mai trece si cate un pui de taifun care te poate face ciuciulete.

Unde sa dormi – Zhenjiang, Nanjing, Wuxi, Suzhou sau Shanghai

Am fost invitat de un birou guvernamental, deci am fost tinut in puf, la 5 stele. De departe, hotelurile cele mai impresionante au fost Crowne Plaza Zhenjiang si Sheraton Wuxi. Evident, nu sunt ieftine. In schimb, am incercat sa ma orientez si sa culeg informatii din zbor. Am observat doua retele de hoteluri care par sa ofere calitate OK la preturi rezonabile: Motel 168 si Days Inn. La plecare, am stat in Jinjiang Inn, un alt hotel de retea. Stand la doi pasi de aeroport, clientela era in general formata din oameni de afaceri care voiau sa stea pe undeva aproape de aeroport. Ratele afisate la receptie de 300 si ceva de yuani pe noapte  (adica in jur de 40-50 de euro dubla) mi se par foarte bune. Micul dejun nu este inclus si costa 25 de yuani (3,50 euro), dar nu stiu ce contine (probabil chinezarii). Masa seara este scumpa, mai bine mancati in alta parte.

Viza de China

Da, ai nevoie de viza de China. Viza turistica se poate lua relativ usor, prezentand un bilet de avion si un voucher de cazare (se poate si de pe booking si il anulati dupa obtinerea vizei in caz ca stati prin alte parti gen prieteni, dormit in gara etc). Evident, trebuie si poze de pasaport, formular completat, pasaport cu doua pagini libere.

Limba engleza in China

Exista o minoritate infima de vorbitori de limba engleza. Veti gasi o concentratie destul de mare de anglofoni in aeroporturile international, hotelurile de lux si printre fecioarele iesite la agatat pe Nanjing Lu in Shanghai. In rest, mai greu. Calatoreste intotdeauna inarmat cu numele destinatiei scris in chineza. Daca ai Lonely Planet, toate adresele listate acolo (hoteluri, restaurante, magazine, atractii) sunt scrise bilingv. Arata-le soferului de taxi sau celor care vor sa tea jute. Cand ajungi intr-un hotel, in timp ce receptionerii iti copiaza pasaportul la Xerox, fa rost de cartea de vizita a stabilimentului care trebuie sa fie scris bilingv… poate fi o mina de aur cand te trezesti sa te intorci noaptea din oras. Nu presupune ca chinezii vor intelege chiar si numele unei atractii bine cunoscute pe care tu crezi ca o pronunta in chineza. Pronunta Tienanmen si o sa vezi ca mai putin de jumatate se vor prinde unde vrei sa te duci de fapt . Aceasta este principalul obstacol in a vizita China in mod independent – limba!

Si daca intentionati sa va programati o vacanta in China si Hong Kong, site-ul si ofertele J’Info Tours va pot fi utile.

Imagini Wuxi – Suzhou – Shanghai

Dis-de-dimineata, chinezoaicele ies la dans pe strada

Ghidul nostru din Wuxi

Vasul de promenada de pe lacul din Wuxi – un vas de tip junk boat chinezesc

Sa-i dam bice, marinari !

Pe langa noi, vase de croaziera ceva mai mari

Iar pe mal, un peisaj tipic chinezesc

Inapoi in autobuz, presa chineza despre meciul Chelsea – Steaua

Iar cand am ajuns la Suzhou, a inceput sa ploua

Turnul inclinat varianta Suzhou

Gradina de bonsai din Suzhou

Meastrul de bonsai. Am aflat ca meseria se mosteneste din generatie in generatie, si tatal, si bunicul s-au ocupat de bonsai

Urmatorul punct de atractie din Suzhou – cu barca pe canalele care i-au adus numele de Venetia Estului (sau cel putin asa i-a zis Marco Polo)

Ma rog, departe insa de frumusetea Venetiei

Zona turistica, cu restaurante si lampioane

In drum spre Shanghai. Va e clar, nu ?

Jinjiang Inn langa aeroportul Shanghai – Pudong. Chiar OK

Moda japoneza a fost preluata si in China… meniul facut din plastic

Sursa: In umbra marelui Shanghai. Episodul 8 – Trecand ca expresul prin Wuxi si Suzhou | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Mai asta-iarna va anuntam o stire foarte interesanta – romanii care se aflau in tranzit in China, mai precis prin orasele Beijing si Shanghai puteau sa intre in China fara viza daca stateau mai putin de 72 ore ! Si stiu pe cativa care chiar au folosit aceasta facilitate. Conditia era sa nu parasesti teritoriul oraselor in speta. Ei bine, iata ca un al treilea oras se adauga acestei liste cu incepere de la 1 august 2013 – este vorba de orasul sudic Guangzhou (cunoscut si sub numele de Canton), capitala industriala a Chinei… Toti stiti ca omenirea este inundata de produse de larg consum chinezesti. Ei bine, marea majoritatea a acestora sunt produse in provincia Guangdong, a carei capitala este Guangzhou.

Am fost in Guangzhou acum cativa ani, dar nu m-a dat pe spate. Nu este prea ofertant din punct de vedere turistic. Este, insa ofertant din punct de vedere business – aici se afla inima productiva a Chinei, iar targul de la Canton este probabil unul dintre cele mai mari din lume. Daca aveti ceva treaba la Guangzhou, tineti minte ca nu aveti nevoie de viza daca stati 72 ore (incepand cu ora 0 de a doua zi dupa ce ati aterizat. Daca aterizati pe 1 august la ora 10:00, puteti sta pana pe 4 august la ora 23:59). Atentie, trebuie sa intrati si sa iesiti doar prin aeroport. Oricum, aeroportul Guangzhou este unul dintre cele mai mari din China si Asia, iar compania China Southern, una dintre cele mai mari din lume are baza de operatiuni fix aici, la Guangzhou !

Alte conditii: trebuie sa aveti bilet de avion valabil cu data in urmatoarele 72 ore spre o alta destinatie, deci biletele de avion dus-intors nu sunt valabile (daca aveti bilet Bucuresti – Amsterdam – Guangzhou – Amsterdam – Bucuresti nu veti beneficia de scutirea de viza. Trebuie sa aveti un bilet Amsterdam – Guangzhou – Bangkok de exemplu). In cazul Guangzhou, nu sunteti “legati” sa stati in oras. In aceste 72 ore, puteti sa va duceti oriunde in provincia Guagdong).

Pentru mai multe informatii, va rog cititi informatiile furnizate de compania aeriana China Southern.

Sursa: De la 1 august, poti sa stai fara viza timp de 72 ore in Guangzhou | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Continui seria “top 5 gratis” cu inca o metropola aflata peste tari (dar nu prea multe mari J), e vorba de capitala Chinei Populare, Beijing. China nu este o tara prea scumpa, poti gasi destul de multe hoteluri si restaurante la preturi foarte bune, dar, chiar si asa, preturile sunt in crestere… cu greu mai mananci un pranz bun cu 5 dolari, asa cum gaseai prin multe locuri acum vreun deceniu… iar in marile orase cum ar fi Beijing, Shanghai sau Guangzhou, inca si mai putin… Asa ca nu ar fi o idee rea sa va spun ce puteti face gratis si fain in Beijing.

1. Spune-i “nie hao” tovarasului Mao Zedong. Ca si alti lideri comunisti, dupa model sovietic, marele tovaras al comunismului chinez, primul lider al Chinei Populare este tinut intr-un clopot de sticla intr-un imens mausoleu in centrul pietei Tien-an-Men, cea mai mare piata din lume (creata de marele carmaci). Desi chinezii care stau inca la coada sa-si depuna omagiile sunt incaltati de Nike, imbracati de Polo si au iPhone-uri in buzunar, cozile sunt cu adevarat imense, asa ca, daca vrei sa-l vezi pe Mao, ar fi  bine sa eviti weekendul cand vei descoperi mii si mii de chinezi cuminti la o coada ca un sarpe imens de-a lungul imensei piete.
2. Joaca-te cu chinezii in Parcul Templului Cerului. Daca te duci dimineata in imensul parc ce inconjoara Templul Cerului (“Temple of Heaven”), vei gasi mii de chinezi care fac gimnastica, joaca un soi de fotbal-tenis cu un soi de fluturas de badminton, fac exercitii cu spada sau, pur si simplu, danseaza in jurul unui casetofon. Este super-distractiv si vei fi primit cu mare placere, chiar daca nu vei putea comunica decat prin semne si zambete.
3. Strada Wangfujing – se afla in zona comerciala pedestra si aici, seara, apar standuri cu tot soiul de delicatese pe bat – scorpioni, viermi de matase, lacuste si alte insecte. Evident, costa sa le mananci, doar sa le pozezi si sa casti ochii e moca.
4. O parte din Orasul Interzis – este logic ca trebuie sa platesti un bilet de intrare daca vrei sa vizitezi giganticul oras-palat din inima Beijingului. Orasul Interzis este format dintr-o sarabanda de piete inconjurate de pavilioane si palate, dar sa intri in primele doua piete nu costa nimic… doar dupa ce treci de casa de bilete, aflata in a doua piata.
5. Hutong – Hutongurile sunt cartierele vechi, traditionale ale Beijingului, cu case mici, alei intortocheate, pomi. Marea majoritate au fost demolate intr-un heirup modernizator care a inlocuit casele umile si aleile stramte cu zgarie-nori din beton si sticla si autostrazi “zburatoare”. Cea mai mare parte a acestora au fost evacuate si distruse inaintea Olimpiadei din 2008, dar un cartier reprezentativ a ramas undeva la nord de Orasul Interzis. Poti sa-l vezi, inchiriind niste ricsari pe bicicleta, dar poti s-o iei si pe jos si sa descoperi, in liniste, un orasel traditional chinezesc in mijlocul unei metropole care se chinuieste sa se modernizeze intr-un ritm accelerat.

Imagini Beijing

Statui comuniste in fata Mausoleului lui Mao

Coada de weekend sa-l vezi pe carmaci

In parcul Templului Cerului – caligrafi

Un soi de joc cu piciorul Fotbalistii nostrii ar fi gelosi !

Va invitam la dans !

Wangfujing, cu mancare kinky

cum ar fi gogosile de viermi de matase

sau un scorpion-kebab

Palatul Interzis

Prin hutong

Sursa: Top 5 gratis – Beijing | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Am fost la Beijing de trei ori. Prima oara, in 2004, cand orasul se afla in verva transformarii radicale in vederea Olimpiadei din 2008. In 2008, China voia sa-si arate forta lumii si a facut-o intr-un mare fel – spectaculos, masiv, lasandu-i pe multi cu gura cascata. Proportiile evenimentului gazduit de capitala Chinei a fost greu de atins de Londra, care a decis sa mearga pe o comunicare mai putin mareata, dar mai sugubeata. Sa revin insa la Beijing. Primul sentiment cand ajungi aici este “tulai, Doamne, dar mare e!” Si, intr-adevar, tot ce poate sa existe in capitala Chinei trebuie sa fie mare. Inclusiv oamenii pe care multi ii cred “chinezi multi si mici, mancatori de orez” nu mai sunt de mult mici… au crescut in toate dimensiunile, mai ales de cand pe meleaguri chinezesti au aparut Mac, KFC si altele.

Pentru orice calator care ajunge la Beijing, principalul magnet il reprezinta, desigur, Piata Tienanmen si Orasul Interzis. Beijingul a crescut ca un oras bine planificat. Dupa sistemul mongol (prima dinastie de imparati chinezi care au facut din Beijing capitala imperiala a fost mongola), orasul a crescut concentric, avand o forma ovala… si a tot crescut, din cand in cand aparand niste sosele de centura (ringroad-uri), ovale care delimiteaza orasul. De multe ori, daca intrebi de vreo adresa, vei afla numele strazii si faptul ca se afla intre soselele 4 si 5.

Ei bine, Piata Tienanmen si Orasul Interzis de langa sunt inima orasului, ca si in cazul Kremlinului moscovit, sunt ca un paianjen in panza lui. Piata Tienanmen este, se pare, cea mai mare piata din lume. Desi exista de mai multe secole, ea ii datoreaza marelui Carmaci Mao Zedong acest record, deoarece secretarul partidului voia sa vada milioane de oameni ovationand (iar in vechea Piata Tienanmen, cu greu se strangeau cateva sute de mii). De jur imprejurul pietei se afla tot soiul de cladiri oficiale – inclusiv sediul Partidului Comunist Chinez, iar in mijloc, evident, nu putea fi decat Mausoleul Marelui Lider Mao, care, in cel mai bun stil comunist (de la Lenin la Kim, trecand pe la unchiul Ho), este pastrat ca o mumie impaiata pentru a fi vazut si venerat de supusi si dupa moarte. Sa nu credeti ca acum, in perioada iPhone-urilor si a McDonald’s-urilor, fanii Mao sunt mai putin numerosi. De fiecare data cand am ajuns la Beijing si am vrut sa-l vad pe Marele Carmaci, erau niste cozi imense care se infasurau ca un sarpe imens in jurul Mausoleului, asa ca am renuntat sa pierd ore in sir la coada. M-am multumit cu rendez-vous-urile cu Lenin, Kim si Ho

In spatele unei porti imense, ornate cu portretul aceluiasi Mao, se profileaza Orasul Interzis. Acesta a fost timp de secole Palatul Imperial, iar numele de palat “interzis” provine din faptul ca nu oricine putea sa patrunda aici. Imensul palat este format dintr-o succesiune de piete mai mult sau mai putin vaste, in jurul carora se afla cladirile, e drept, nu tocmai impozante ale palatului. Accesul in fiecare piata era strict reglementat – pana la o anumita poarta putea intra oricine, in alta piata, puteau intra doar nobilii mai mult sau mai putin scapatati etc. etc., pentru ca la final sa fie zona privata a familiei imperiale in care nu puteau intra decat rudele si apropiatii fiului Cerului.

Am bantuit prin cotloanele Orasului Interzis de fiecare data cand am fost prin Beijing. Este un complex impresionant prin vastitate. Nu sunt prea multe bogatii, deoarece tezaurul artistic al Palatului Imperial a fost evacuat in 1933 pentru a proteja patrimoniul national in fata navalirii japoneze. Tezaurul a peregrinat prin China pana in 1949, cand, intr-un tarziu, cele mai spectaculoase exponate au ajuns in Taipei. Comunistii au pus mana pe o parte mai mare a tezaurului, dar obiectele cele mai spectaculoase au ajuns totusi peste stramtoare in Taiwan si pot fi admirate in National Palace Museum din Taipei!

Dar Beijingul nu inseamna doar Orasul Interzis. Cred ca locul meu favorit este Parcul Palatului Cerului, sau Temple of Heaven pe numele lui in engleza. Si nu neaparat pentru templu, ci pentru ce poti vedea si trai in parc… este spatiul favorit al locuitorilor sa se destinda si sa se distreze. Daca vii intr-o duminica dimineata, poti participa la un soi de tenis cu piciorul cu un soi de mingiuta metalica ce arata ca un fluturas de badminton, poti face gimnastica, admira spadasini sau, pur si simplu, sa dansezi pe muzica mai noua sau mai veche a unui casetofon. De altfel, in 2012, cand am fost la Beijing cu un grup de turisti, ne-am dus in parc intr-o duminica dimineata si nu s-a putut sa nu dansam si noi cu chinezii… pe muzica lui Modern Talking :).

Cum am spus, Beijingul a fost capitala Chinei timp de secole. Ei bine, mariile lor nu puteau sa supravietuiasca intr-un singul palat, chiar daca era format din aproape 1.000 de cladiri pe o suprafata de 150.000 de m². Asa ca, in apropierea capitalei (acum, datorita extinderii sale, zona respectiva este parte a orasului), a fost construit un al doilea megacomplex imperial remarcabil – Palatul de Vara. Aici, ordinea si geometria palatului central se relaxeaza… doar suntem in palatul vacantelor… Numeroasele palate, pavilioane si temple imbratiseaza un lac brazdat de zeci de barcute. Personal, mi-a placut mai mult acest complex decat Orasul Interzis, dar de gustibus… Pe lac, se afla nuferi, pe margine, lumea se plimba, iar intreaga aceasta lume este dominata de templele de pe Dealul Longevitatii. Din nou, ai nevoie de cateva ore bune pentru a te plimba, a admira, a patrunde atmosfera, a naviga pe lac cu ajutorul vaporaselor ornate cu capete de dragoni.

Unul dintre locurile mele favorite din Beijing este templul Beihai. Poate pentru ca imi place Tibetul, complexul Beihai aflat undeva in spatele Orasului Interzis este un crampei de Tibet in mijlocul capitalei chineze. Sus, in varful unui deal, se afla o stupa tibetana construita in cinstea unui Dalai Lama care a vizitat Beijingul acum cateva secole, dar la picioarele dealului se afla un lac acoperit de nuferi absolut superbi. Ma rog, nuferii nu sunt chiar tibetani, e greu ca aceste gingase flori sa creasca la 4.000 de metri altitudine (desi am vazut cativa si pe langa palatul Potala din Lhasa), dar sunt absolut superbi… A, si aici, intre nuferi si stupe, chinezii gasesc loc de dans J.

Pentru o seara mai exotica, daca nu te decizi in care din cele mai multe mii de restaurante sa te opresti, poti sa mergi pe strada Wangfujing, principala artera pedestra comerciala din Beijing, La un moment dat, dupa un colt, gasesti mai bine de 100 de standuri cu street food care se pregateste la minut… daca esti mai conservator, ai parte de clasicele shish kebab de miel sau porc, daca esti mai aventuros, poti sa alegi frigarui din carne de sarpe, scorpioni la gratar sau gandacei savurosi! Grabeste-te insa, acest colt exotic inchide in jurul orei 21:00. Dupa aceasta ora, nu prea gasesti de mancare in zona, cam totul se inchide… dar sutele de baruri de langa Drum Tower vor fi arhipline, inainte de a te avanta printre bautorii si bautoarele de coniac frantuzesc de fite din China Dolls pentru o noapte speciala.

O excursie la Beijing nu poate fi completa fara o vizita la Marele Zid. Desi o intreaga natiune a fost intristata de franchetea primului cosmonaut chinez care a spus ca, in ciuda legendelor, Marele Zid nu poate fi vazut din spatiul extraterestru, lungul zid de peste 5.000 de kilometri poate fi vizitat in mai multe locuri din zona Beijing, cel mai popular fiind Badaling. O autostrada cu numeroase benzi te duce pana in punctul in care un teleferic te ridica pana pe metereze, iar de aici, in functie de noroc… Daca vii intr-o zi de weekend, vei fi in mijlocul unei mase care iti va spulbera orice dubiu cum ca China n-ar avea 1 miliard de locuitori. Daca nimeresti in mijlocul saptamanii, de preferinta in extrasezon, te vei putea bucura intr-o mai mare masura de incredibilul zid serpuind peste dealuri ca un boa gigantic. Pigmentat din cand in cand cu turnuri de aparare, Marele Zid Chinezesc este cu adevarat un monument incredibil.

Ca sa ajungi in China e relativ usor – viza se ia rapid de la ambasada, si numeroase companii aeriene leaga Europa de Orientul Mijlociu si de Beijing, poti ajunge doar cu o singura schimbare. In schimb, sa te descurci pe acolo este relativ dificil – foarte putini chinezi vorbesc engleza, chiar si in capitala. Mi-aduc aminte ca printre milioanele de lucruri pe care chinezii isi luasera angajamentul sa le faca pana la Olimpiada din 2008 a fost si ca ii vor invata pe taximetristii din oras cel putin 100 de cuvinte in engleza. Constructiile ciclopice au fost terminate in termen-record, tot orasul a fost refacut de la cap la coada, cel mai mare combinat siderurgic din lume a fost mutat la sute de kilometri distanta ca sa nu polueze, in schimb, autoritatilor le-a fost imposibil sa-i determine pe taximetristi sa invete suta de cuvinte de baza. Asa ca pentru a calatori prin China este destul de anevoios, pentru ca nu prea ai cum sa comunici. Este anevoios, evident, dar nu imposibil.

Alternativa este, desigur, sa mergeti cu un tur unde veti avea ghid vorbitor de engleza si insotitor roman. Pentru cei pasionati de tururi organizate, eu zic sa aruncati o privire pe tururile Paralelei 45 – au nu mai putin de 5 combinatii de tururi – evident, Beijingul si Marele Zid figureaza in toate, ar fi si greu sa lipseasca. Cum ziceam, aici aveti toate ofertele.

Imagini Beijing

Intrarea in Palatul Interzis are loc tot sub privirile lui Mao

Stop ! Nimeni nu intra pana la deschiderea oficiala !

Orasul Interzis, palatul imperial este o adunare de piete mai mult sau mai putin ample, flancate de cladiri in stil clasic chinezesc

Zona privata a imparatilor… acum pe aici trec milioane de turisti

Palatul de Vara al imparatilor Chinei

Privelistea de sus, de pe deal

Nuferii chinezesti apar pe orice lac turistic

Templul Cerului – Temple of Heaven

care mi-a placut pentru ca este locul de intalnire a locuitorilor din Beijing.. aici se danseaza

se practica un joc martial cu sabia

si mai ales se joaca un soi de tenis cu piciorul … mingea – un fluturas ca de badminton, dar metalic nu trebuie sa atinga pamantul

creand anumite momente de virtuozitate si flexibilitate

Templul tibetan Beihai

Superbii nuferi din parcul Beihai

Pofta buna ! Cine vrea frigarui din gogosi de vierme de matase ?

Nu se vede din Cosmos, dar este impresionant – Marele Zid Chinezesc

Sursa: De la Paralela 45 la paralela 40: Beijing, capitala Chinei imperiale | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Candva pe la inceputul anilor ’80, tovarasul Deng Xiaoping, care trecuse milimetric pe langa o executie dorita de conservatorii din partid, se plimba pe malul fluviului Huangpu, asa-numitul Bund, promenada burgheza indragita de chinezi si de straini deopotriva in perioada fericita de dinainte de comunism. Deng era bucuros. Dupa o perioada de ostracizare, preluase in cele din urma fraiele partidului si pregatea lansarea unei serii de reforme economice incredibile pentru un regim dogmatic comunism cum fusese cel condus de Mao incepand cu 1949. Planul lui Deng era sa transforme China intr-o economie de piata pentru a putea deveni cea mai mare economie al lumii, dar bine strunita de haturile sistemului unipartit. In definitiv, exemplele de succes din jur se bazau pe sisteme unipartite, conduse de dictatori luminati – Singapore, Taiwan, Coreea de Sud.

In noul sistem economico-social gandit de Deng, Shanghai urma sa devina capitala financiara a Chinei, apoi a Asiei si, de ce nu, a lumii. In timp ce se plimba discutand cu primul secretar al partidului comunist din Shanghai, batranul Deng arunca o privire peste fluviu. “Ce e acolo, tovarase prim-secretar?”. “Ce sa fie, tovarase Xiaoping, un sat caruia ii zice Pudong. Acolo se intinde Cooperativa Agricola de Productie Pudong, sectia laptoase mari, sunt fruntasi in intrecerea socialista.” “Bine, o inchidem”, a decis scurt Deng. “Acolo vom construi cel mai modern oras din lume.”

Nici 15 ani mai tarziu, in locul pajistilor cu vacute, dincolo de rau, a aparut intr-adevar unul, daca nu cel mai modern oras din lume. Locul talangilor a fost luat de cel al excavatoarelor si al macaralelor de sute de metri inaltime care au construit intr-un timp-record un oras care sa rivalizeze cu metropolele spectaculoase, dar batraioare ale Statelor Unite ale Americii.

Am fost de doua ori la Shanghai – prima oara intr-un decembrie 2004, cand veneam rebegit din frigul naprasnic al Beijingului unde indurasem si temperaturi de minus 20 de grade (cica normale) si am descoperit la Shanghai o atmosfera de primavara si terase deschise la pranz la un plus 15 grade (ce bine a picat o inghetata atunci!). A doua oara a fost in vara lui 2012 cand am avut noroc de soare si de o atmosfera cat de cat clara. Ca si Beijingul, Shanghaiul sufera de smog si de ceata (o combinatie criminala de caldura umeda si de poluare industriala), iar zilele clare pe timp de vara sunt o rara avis.

In ambele dati, primul lucru dupa ce mi-am aruncat bagajele in hotel (coincidenta face ca in ambele dati sa stau pe undeva pe langa gara) a fost sa sar in metrou si sa merg pe malul garlei pentru a admira panorama – atat cea clasica din Shanghaiul vechi, cat si cea moderna, din Pudong. De fiecare data, am subtraversat raul cu un soi de metrou turistic care trece, incet-incet, printr-o nebunie de lumini si lasere, iar ultima data, m-am urcat in turnul Jin Mao (pun pariu ca nu multi stiti chineza, inseamna “Cladirea Prosperitatii de Aur”, nici ca se putea un nume mai chinezesc ;)) pana hat, la etajul 88 (cifra 8 inseamna noroc si prosperitate pentru chinezi, iar cand e dublata la 88, nimic nu poate fi sub mai bune auspicii). De sus, am putut realiza cu adevarat ce si cat s-a construit in acest Pudong. De pe malul raului, din Bund, ochii iti sunt atrasi de turnul de televiziune, de cladirea “Oriental Pearl” si de primul rand de zgarie-nori, dar de aici, din varful lui Jin Mao, realizezi cu adevarat amploarea dezvoltarii.

In fuga modernizarii, Shanghaiul a calcat in picioare toata istoria. Ma rog, nu chiar toata, a mai ramas ceva ici si colo… pentru ca, la un moment dat, edilii s-au gandit sa mai pastreze niste mici enclave traditionale pentru a atrage turistii.

Asa ca, in jurul vechilor gradini chinezesti Yu (inseamna “pace”), s-a construit un soi de mall in stil traditional. Gradinile tipice, in sofisticata filozofie a gradinilor din Imperiul de Mijloc, ar fi fost cu adevarat pasnice si linistite daca nu ar fi luate cu asalt de mii si zeci de mii de turisti aproape zilnic, mai ales vara. In proximitate, s-a construit un mega mall in niste cladiri traditionale chinezesti… ma rog, printre ele se afla si atat de chinezescul Starbucks… ultima manie a consumatorului chinez.

Dar, din toate cartierele Shanghaiului, cred ca cel mai bine m-am simtit in asa-numita French Concession. In perioada de sfarsit a imperiului, cand China era un colos cu picioare de lut, europenii au tot obtinut minicolonii pe coasta sau in principalele orase comerciale. Li se spunea Concessions, erau ingradite si acolo europenii erau stapani. Intr-una din aceste concessions se afla celebrul semn care interzicea cainilor si chinezilor intarea intr-un parc.

Astazi, French Consessions e un soi de Centru Istoric al Bucurestiului, iar intr-un oras obsedat de dezvoltarea pe verticala cum este Shanghai este reconfortant sa ai unde sa te plimbi printre niste cladiri de dimensiuni normale, sa stai la o cafea pe o terasa, sa mananci un tiramisù sau sa bei o bere germana. Si, intr-adevar, French Concession are un aer european, un aer, nu-i asa, exotic pentru marea metropola asiatica.

De neratat pentru oricine ajunge in Shanghai este sa se plimbe cu barca pe fluviu. Incearca sa ajungi la o ora de dupa-amiaza cand barcile care se plimba pe rau nu sunt arhipline. Asa vei avea posibilitatea sa admiri mai linistit cele doua maluri ale fluviului Huangpu – atat malul futurist al Pudongului, cat si cel clasic al Bundului… Desi arhitectura este constrastanta, poti gasi niste similitudini – indiferent de epoca istorica, tot ce s-a construieste in China trebuie sa fie MARE, megalomanic, spectaculos, impresionant, sfidator.

Shanghai merita vazut. Doar uitandu-te din varful lui Jin Mao, al Oriental Pearl, sau plimbandu-te pe Bund este imposibil sa nu simti frenezia acestei tari care isi doreste sa devina puterea economica nr. 1 a lumii. Si are foarte multi sorti de izbanda. Duceti-va si vedeti Shanghaiul acum, dar sa nu credeti ca gata, e bifat, nu mai trebuie sa revii. Pentru ca peste cinci, hai, maximum 10 ani, vei descoperi un alt Shanghai, cu mult mai multe blocuri, mult mai spectaculos, mult mai mare si mult mai dornic sa devina ce si-a imaginat Deng Xiaoping la inceputul anilor ’80 – cel mai modern oras din lume!

Pentru cei interesati de un tur organizat in aceasta parte de lume, aruncati o privire pe circuitele de China ale Paralelei 45. Sunt 5 circuite diferite, dar toate au ca punct comun Shanghai-ul. Puteti sa-l combinati cu croaziera pe fluviul Yangtze sau sa vizitati si Hong Kong-ul, in fine, sunt mai multe optiuni, va recomand sa aruncati o privire.

Imagini Shanghai

Welcome to Shanghai

Cladirea simbol al noului Shanghai – Turnul de televiziune Oriental Pearl

Shanghaiul vazut de sus, din Oriental Pearl

Podeaua de plexiglas la peste 300 metri

Una dintre cele mai cunoscute

Primul val de zgarie nori din Pudong

Hai sa trecem in zonele traditionale ale Shanghaiului

In jurul gradinii Wu s-a construit un mega-centru comercial. Cel putin, e in stil traditional

Iata si gradina Wu

O duminica de vara

Shanghai by night – o betie de culori

Cladirile de pe Bund, zona “veche” din Shanghai de pe malul fluviului Huangpu

Nanjing Lu, strada comerciala pedestra

Sursa: De la Paralela 45 la paralela 30: Shanghai, orasul viitorului | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Xian era un oras neinsemnat pe harta turismului mondial. Da, fusese punctul terminus al legendarului Drum al Matasii care in Evul Mediu legase Venetia si Constantinopolul de China traversand muntii si deserturile Asiei Centrale, fusese capitala unei Chine imperiale de dinainte de Hristos, dar, in ultimele secole, Xian intrase in umbra. E drept, nici regimul maoist nu era cel mai aprig promotor al turismului, dar si asa, oare de ce te-ai fi dus la Xian? Asta pana intr-o zi de martie a anului 1974, cand niste tarani care sapau la camp au descoperit niste figuri umane facute din teracota. Au anuntat partidul care a chemat arheologii. Pentru acei oameni, a fost momentul vietii lor – faceau probabil cea mai mare descoperire arheologica a secolului al XX-lea dupa descoperirea mormantului lui Tutankhamon in Egipt. Iar Xian revenea peste noapte pe harta oraselor musai de vizitat.

Am fost la Xian o singura data, in vara anului 2012. Am avut parte de o zi cainoasa, cu o ploaie dezlantuita. La televizor, se spunea ca era coada unui uragan care deranjase toata coasta chineza si acum se avanta sinucigas in interiorul tarii. Initial, am vrut sa scot umbrela, dar mi-am dat seama ca nu faceam mare branza. Asa ca am scos pelerina de plastic si am luat-o la picior. Majoritatea chinezilor erau si ei imbracati in pelerine de plastic, iar fetele se descaltasera, ascunzandu-si incaltarile in geanta. Oricum, erai leoarca chiar daca umblai in picioarele goale pe caldaramul din Xian sau incaltat cu orice alt tip de umblatori.

Primul stop a fost la principalul templu al orasului, probabil cel mai interesant obiectiv istoric in afara soldateilor. Si este un loc cu adevarat istoric. De aici, a iradiat budismul in China, adus de catre calugarul Xuan Zang care calatorise in India unde a stat nu mai putin de 20 de ani pentru a studia, intelege si traduce sutrele budiste. Atunci cand s-a considerat ca e capabil sa promoveze noua credinta, Xuan Zang a traversat din nou Himalaya, s-a intors la Xian (atunci capitala) si a inceput sa promoveze budismul care a devenit una dintre principalele religii ale Chinei. Traducerile facute de Xuan Zang atunci in secolul al VII-lea sunt inca folosite de catre credinciosii budisti si in zilele noastre.

Templul se numeste Daci’en, dar este cunoscut mai degraba ca “Pagoda gastei salbatice”. De fapt, pagoda, un turn cu 7 etaje construit in stil chinezesc, este o cladire din cadrul complexului religios, dar numele ei usor de retinut (spre deosebire de Daci’en care inseamna “Mila si bunatate”) face ca numeroase ghiduri si brosurele turistice sa o numeasca “Templul gastei salbatice”. Numele vine de la o legenda. Se spune ca o ramura de calugari budisti care mancau carne (exista destui care sunt vegetarieni, deoarece a ucide o vietuitoare este un pacat) erau cam nemancati. La un moment dat, templul a fost survolat de un stol de gaste salbatice, iar un calugar s-a gandit ca poate Buddha ii va ajuta cu ceva carnita. In acel moment, o gasca si-a rupt aripile si a cazut in curtea templului spre marea bucurie a calugarilor.

Dupa vizitarea templului (in urma careia toti eram leoarca), a trebuit sa strabatem, lipa-lipa, si o strada care fusese inundata. Doamne, ce noroc ca restul zilei il petreceam in interior, acolo unde se afla Armata de Teracota. Dupa o plimbare cu autocarul pe strazile inundata ale orasului, iaca, am ajuns si la marele complex muzeal al armatei de teracota. Primul stop, prima surpriza. Intr-o tara obsedata de high-tech si unde totul e nou, modern, lucitor, taman cinematograful uneia dintre cele mai importante atractii turistice ale Chinei pare neschimbat de prin anii ’60–’70. Parca sunt mai surprins decat daca as fi intrat in mijlocul unui cinema 6D… Filmul infatiseaza istoria Xian-ului si a Armatei de Teracota, dar cu imagini color spalacite, cu soldati care cad secerati ca in Stan si Bran. Sper ca, intre timp, cinematograful de teracota sa fi ajuns si el in secolul al XXI-lea.

Armata de Teracota face parte din imensul complex funerar al imparatului Qin Shi Huang (260–210 i. Hr). Dupa cucerirea a sase regate si capturarea a sute de mii de sclavi, acesta s-a gandit ca are resursele necesare sa se apuce de monumente faraonice, iar grija pentru prezervarea cultului sau dupa moarte a fost prioritara. Asa ca o buna parte dintre acesti sclavi, dar si mii de alti artizani, au fost pusi la munca sa construiasca un mausoleu gigantic. Se estimeaza ca nu mai putin de 700.000 de oameni sa fi lucrat timp de decenii, conform unui istoric care a trait o suta de ani mai tarziu. Studii recente indica faptul ca probabil au fost mult mai putini. Lucrarile au inceput destul de repede dupa ocuparea tronului, care s-a intamplat la frageda varsta de… 13 ani (era varsta la care Qin Shi Huang se gandea deja la moarte. O fi fost emo)! De altfel, toata viata sa, Primul Imparat (cum s-a proclamat dupa cucerirea celorlalte regate) a fost obsedat de nemurire, trimitand numeroase expeditii in cautare de potiuni magice. Unele s-au intors si au avut de suferit ca venisera cu mana goala, altele au preferat sa se faca disparuti in lume, stiind ca membrii ei isi vor pierde capetele in caz ca esueaza.

Istoria imparatului Qin Shi Huang este cunoscuta din scrierile unui istoric care a trait la vreo suta de ani dupa moartea lui. De la el stim ca imparatul si-a construit un mormant imens unde a reconstruit Xian-ul din perioada lui, cu cladiri, cu copaci si cu rauri de… mercur! Acest mormant se stie unde este de cateva decenii, dar nu a fost excavat. “Nu avem tehnologia necesara sa il prezervam, asa ca trebuie sa mai asteptam. Daca intram acum, mormantul va fi in buna parte distrus in urma intrarii aerului”, mi-a spus ghidul. In mod bizar insa, respectivul istoric nu a mentionat un cuvant despre Armata de Teracota.

Daca, in mormant, Qin Shi Huang si-a construit orasul, evident ca avea nevoie si de o armata. Asa ca miile de artizani au construit estimativ 7.000 de soldati din teracota. Sa nu credeti ca a fost o productie de serie. Fiecare soldat este complet diferit, are alte trasaturi, haine, arme. Se presupune ca sunt statuile unor oameni reali, contemporani imparatului, poate cei mai buni ostasi ai lui, selectionati sa-l urmeze in viata de apoi. Soldatii au fost gasiti cazuti si cam rupti. La putin timp dupa moartea imparatului, fostii lui supusi s-au revoltat contra fiului si urmasului sau, atacand si dand foc si armatei de teracota care se afla inghesuita in cateva gropi, mai precis, patru gropi – una a fost gasita goala (probabil nu a avut niciodata vreun locuitor de teracota), doua au fost excavate si sunt incluse in muzeu, iar a treia nu a fost excavata, poate fi vizitata, dar nu vezi decat pamantul care inca acopera un batalion de teracota ca o imensa patura de lut.

Desi poate m-am pregatit mai demult, este greu sa-ti imaginezi momentul in care intri intr-o incapere ca un hangar si dai cu ochii de o armata imensa de soldati de teracota. Primele randuri sunt de soldati intregi, care au fost reconstituiti (nu stiu daca au fost gasiti soldati intregi de catre arheologi, se pare ca nu), mai la fund, soldati dezintegrati care isi asteapta randul sa fie reconstituiti.

Am petrecut minute in sir sa studiez fiecare fizionomie, costum, mimica a fetei. Este incredibil ca fiecare, absolut fiecare fiinta este unica. Si sunt cu miile. In prima hala sunt soldatii… aliniati ca la armata, unii in spatele altora, probabil exista si ofiteri de rang inferior, pentru ca generalii si Marele Stat Major nu pot fi pastrati alaturi de plebe… pot fi gasiti in urmatoarea cladire construita peste groapa nr. 2. Si aici, unii sunt reconstruiti, altii nu, dar, in mod cert, nu mai stau inghesuiti, ci parca stau la o discutie… nu mai sunt randurile lungi si ordonate, dimpotriva, cadrele discuta si pun planuri la punct. Se pare ca nu au functionat, dovada ca regimul nu a supravietuit primului imparat.

Daca ai timp, poti sa te distrezi cu atractii chino-turistice… adica sa te pozezi imbracat intr-un soldat de teracota (evident, nu original), sa te pozezi printre soldati (din nou, nu cei milenari) sau chiar poti sa-ti faci o statuie cu capul tau pus pe corpul unui soldat de teracota … Sa fii tu un soldat de teracota J.

Din pacate, timpul pe care il aveam in Xian era teribil de limitat. Asa ca nu am putut vedea decat soldatii de teracota si templul de unde a pornit budismul in China. Mai sunt si alte lucruri de vazut cum ar fi zidurile cetatii, ziduri care inconjoara vechiul oras pe multi kilometri. Dar parca nu ar fi fost fain sa merg descult prin taifun. Asa ca sper sa ma intorc si sa explorez mai mult timp Xian-ul…. Ca inteleg ca merita.

Cum am mai scris, calatoritul prin China nu este chiar floare la ureche. Exista doua inconveniente majore – multimile de la obiectivele turistice (chinezilor le place enorm sa calatoreasca, iar in perioadele de vacanta la principalele obiective turistice realizezi ca sunt o natiune cu peste 1 miliard de suflete) unde grupurile de turisti organizate sunt bagate prin fata si faptul ca foarte putini chinezi vorbesc engleza.

Daca optezi pentru un tur, puteti sa va uitati la tururile de China ale Paralelei 45. Sunt nu mai putin de 5 circuite diferite – unele cu „the best of” si altele au alte cateva locuri mai putin batute de romani, dar la fel de senzationale. In primul rand, toate circuitele acopera Beijing, Marele Zid si Shanghai. Ce as vrea sa subliniez este ca vizita la Marele Zid nu are loc la Badaling unde pot fi mii si mii de oameni mai inghesuiti ca intr-un metrou japonez, ci la Juyongguan Pass unde e drept, nu sunt telecabine, dar nici prea multi turisti. Am fost in ambele locatii si pot sa spun ca in ambele locuri, zidul e la fel de fascinant, doar ca intr-o parte te calci in picioare, iar in cealalta, faci ceva sport, dar imparti zidul doar cu cateva suflete :).

Xian-ul figureaza in 4 tururi exceptandu-l pe cel care acopera doar Beijing si Shanghai si zona limitrofa. De fapt, sunt 2 tururi care acopera intr-o perioada scurta triunghiul Beijing – Xian – Shanghai (perfect daca nu ai timp prea mult de vacante), unul in care se viziteaza si cateva orase mai mici de langa Shanghai, dar in care vei descoperi o China mult mai traditionala decat cea din marile orase. Dar de departe, favoritele mele sunt cele care contin si croaziere. Un tur acopera si minunata zona karstica Guilin – Yangshou pe care l-am vizitat si despre care am scris aici. A fost in mod clar unul din locurile cele mai faine din China care le-am vazut. Mai exista un tur in care e inclusa si o croaziera pe fluviul Yangtze despre care am auzit doar lucruri de la superlativ si se afla pe lista mea scurta de 3 destinatii chinezesti in care e musai sa ajung alaturi de provincia turcofona locuita majoritar de uiguri din Asia Centrala si provincia sudica Yunnan. Zai jian !

Imagini Xian

Cand ploua cu spume mai bine te plimbi in picioarele goale

Pagoda gastei plouate din Xian

De aici, a inceput budismul in China

Un Buda mai mic si de portelan

In fata Templului… apa nu e chiar sfintita, dar e unica posibilitate de a traversa

Muzeul Armatei de Teracota. Nu arata cine stie ce din exterior

Filmul e foarte, foarte retro.

Dar ce mai conteaza. Cand dai de Armata de Teracota, nu poti sa nu ramai cu gura cascata !

Fiecare soldat este diferit

Un pluton retras

Intrarea la a doua groapa cu soldati

acolo unde se afla generalii

Groapa a treia – sub patura de clei, se odihneste inca un regiment de vreo 2 milenii… Vreo doua generatii de arheologi si restauratori chinezi vor avea treaba aici

Scarile grande de la iesire

Si singura statuie care nu e din teracota

Ghidul din Xian, un tip tare dulce, de nota 10

Sursa: De la Paralela 45 la paralela 35: Xian, orasul armatei de teracota | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Am ajuns pentru prima oara in China in 2004. Zburam de la Amsterdam, zbor lung de vreo 10 ore, si pe vremea aceea nu prea puteam sa dorm in avion. Acum dorm de duduie avionul. Asa ca, dupa ce am vazut vreo doua filme, am pus si eu mana pe o carte sa mai fac un cornet, vorba aia. Cartea era insa despre China si un american spunea cu foc si cu destule argumente ca China este tara viitorului si ca in curand va deveni cea mai mare economie a lumii. Ei, intre timp, in 10 ani, China a trecut pe locul 2 (atunci cred ca era pe 8 sau 9 daca tin bine minte) si, evident, obiectivul lor nr.1 este sa devina cea mai mare economie a lumii. Si poate vor deveni.

Ei bine, daca te duci in China, ce te va uimi este monumentalitatea. Cred ca gigantismul se afla in ADN-ul chinez, ca doar cine s-a apucat acum mai bine de 2.000 de ani sa construiasca o inutilitate imensa de genul Marelui Zid Chinezesc? Si nu este singura cladire istorica gigantica. China a fost intotdeauna o tara imensa, cu o populatie mare, asa ca nu a fost greu ca imparatii sa gaseasca milioane de brate de munca si sa le puna la construit.

Nici astazi, filosofia chineza nu s-a schimbat. Trebuie sa te plimbi si in orase de marime medie, sa nu mai povestim de marile metropole, si absolut peste tot veti vedea blocuri imense construite cu risipa de betoane si marmura (sau, ma rog, fake-uri de marmura, fiecare dupa buget). Poate, dupa o anumita perioada, acest gigantism te va obosi (prima oara cand am fost in China am stat cam o luna), dar, intr-o excursie obisnuita de 1–2 saptamani, nu te va coplesi, cel putin te va uimi si vei putea sa rezonezi cand o sa auzi la TV ca “China este tara viitorului”.

Cum ziceam, calatoria prin China este o experienta. In primul rand, foarte putini chinezi stiu engleza. Mai degraba m-am descurcat vorbind romaneste – cineva mi-a explicat ca atunci cand vorbesti limba materna esti mult mai expresiv, limbajul tau non-verbal este mai autentic, asa ca, paradoxal, chinezii te inteleg mai bine daca vorbesti in romana, decat daca vorbesti in engleza, pentru ca, pentru ei, atat romana, cat si engleza sunt la fel de cunoscute. Evident, probabil ca cea mai mare dificultate in calatoria independenta prin China este ca nu te vei intelege cu aproape nimeni. Doar pe Nanjing Road in Shanghai si in Silk Market in Beijing se pare ca e o concentratie imensa de vorbitori de engleza, parca toti s-au reunit acolo. In primul caz sunt fete care vor sa te invite la o cafea cu prelungiri in vreo camera de hotel, in cazul al doilea sunt tot fete, dar care vor sa-ti vanda pantofi, tricouri si electronice cu nume celebre facute te miri unde.

O a doua bataie de cap o reprezinta turistii chinezi. In ultimii 30 ani, China a reusit performanta incredibila sa scoata nu mai putin de 700 de milioane de oameni de sub pragul saraciei. Ei bine, acesti 700 de milioane de oameni au inceput sa calatoreasca si calatoresc la naibii de mult. De altfel, nu e nici un obiectiv turistic cat de cat care sa nu fie luat cu asalt de turisti chinezi. Am fost asta-iarna in Hong Kong si am stat vreo trei ore la coada la telefericul de pe insula Lantau. Avantajul grupului este ca intra prin fata (la grupurile organizate, se fac rezervari la anumite ore si intra prin fata). Si asta poate economisi ore si ore.

Penultima oara am fost in China in 2012 impreuna cu un grup de calatori intr-unul din tururile din ciclul “Haideti cu Imperator in ….”. Atunci am explorat imensitatile urbane Shanghai si Beijing, am descoperit Armata de Teracota de la Xi’an (un alt proiect care numai in China s-ar fi putut face), dar si minunile naturale de la Guilin si din Parcul National Zhiangjiajie care a jucat rolul de inspiratie pentru scenaristii filmului Avatar. Au fost vreo 10–12 zile minunate in care am descoperit locuri senzationale (a fost un mix excelent de minuni naturale cu minuni construite de mana omului), dar a fost si un grup super cu care ne-am distrat la culme (am dansat prin parcuri cu chinezii sau am cantat “Desteapta-te, romane!” pe Marele Zid Chinezesc, bine cunoscut pamant stravechi romanesc ;)). Iar cursa cu niste hai sa le zic tuk-tukuri ciudate noaptea pe bulevardele Beijingului intra in panoplia de amintiri de neuitat. Cel putin, pentru mine.

Acum ma aflu la nici o luna de inca o editie din seria “Haideti cu Imperator in …”. De data asta va fi Iranul si de abia astept sa revad una din tarile pe care le iubesc tare, tare mult. Si nu stiu pe nimeni care sa fi calcat prin vechea Persie si sa nu fi venit “in love”. Ca de obicei, excursiile le organizez in parteneriat cu agentii de turism, ai caror protagonisti pot sa spun ca imi sunt prieteni… si cu care impartasesc dorinta de a descoperi locuri indepartate, locuri cu o istorie si o cultura care merita explorate si descifrate. In cazul de fata este vorba de Exact Travel Club, o agentie mai mica, dar care se pricepe foarte bine la tururi departe – Japonia, China, Cuba, Republica Dominicana, dar si multe alte locuri.

Astazi voiam sa va povestesc despre un tur pe care prietenii de la Exact il organizeaza in China. Si vreau sa vi-l semnalez pentru ca, pe langa ca este un pret foarte bun, acopera si niste locuri din China mai putin batute de agentiile romanesti care, de multe ori, ofera doar China standard: Beijing – Xi’an – Shanghai.

Evident, si in turul celor de la Exact veti descoperi acele atractii aproape obligatorii – Beijingul si al sau Palat Interzis, Marele Zid Chinezesc sau Armata de Teracota de la Xi’an. Ce e fain este ca, pe langa tururile organizate ca atare, exista si zile la dispozitie in care poti sa te invarti de capul tau. De exemplu, in ziua a 4-a, pe 16 noiembrie, o duminica, este prevazut program liber. Daca veti merge in tur, sa va duceti musai dimineata in Parcul Templului Cerului (Temple of Heaven) unde duminica dimineata mii de chinezi se strang sa faca gimnastica, sa exerseze miscari de scrima, arte martiale, sa joace un soi de fotbal-tenis cu un fluturas metalic si sa danseze. Ca sa va dati seama un pic de atmosfera, aruncati o privire aici.

Ce mi se pare fain este ca in tur prietenii de la Exact au mai inclus si o calatorie la grotele Luoyang care adapostesc peste 100.000 de statui (e vorba de China, nu?) si multe alte tezaure artistice, dar si o demonstratie de kungfu dupa vizitarea Templului Shaolin. Inainte de a ajunge in Shanghai (care e probabil cartea de vizita nr. 1 a Chinei high tech), veti vizita si orasele Suzhou, asa-numita Venetie a Chinei, si Hangzhou, orasul-gradina.

Cu totul si cu totul, sunt 12 zile in China incepand cu 13 noiembrie (aveti vreo doua luni la dispozitie pentru a va lua concediu etc.), iar pretul turului este de doar 990 de euro + taxe aeroportuare pentru cei inscrisi pana pe data de 20 septembrie 2014. Cu tot cu taxele aeroportuare, se ajunge la 1.440 de euro care e un pret foarte bun pentru 12 zile in China (cu tot cu avion, transporturi interne, intrari etc. etc.).

Pentru mai multe amanunte, aruncati o privire aici sau trimiteti un mail pe adresa office@extclub.ro Nie hao!

Imagini China

Poarta Tienanmen, poarta de intrare in Palatul Interzis dinspre cea mai mare piata din lume

Ce tricou doriti ? Cu Mao sau cu Che ?

Palatul Interzis, palatul imperial din centrul Beijingului

Palatul Interzis nu inseamna doar piete ample, ci si alei mai inguste. E drept, sunt cateva sute, poate mii

Templul cerului

Daca va duceti dimineata (mai ales sambata si duminica), puteti vedea mii de chinezi veniti sa faca sport sau sa danseze

Una dintre cele mai interesante obiective istorice ale Chinei – Armata de teracota din Xi’an

Shanghai, orasul viitorului

Panorama orasului “vechi” din Oriental Pearl

Podeaua din sticla

Ma rog, mai exista si un crampei traditional intr-un Shanghai al viitorului

Suzhou, Venetia Nordului

Sursa: China, tara viitorului | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Continui seria “top 5 gratis” cu inca o mare metropola asiatica, de data asta fiind vorba de Shanghai. Partidul Comunist a vrut si continua sa vrea sa faca din Shanghai noul Hong Kong, practic sa ia aura fostei colonii britanice care, iata, continua sa fie mult prea sturlubatica pentru regimul de la Beijing. Miliarde si miliarde de dolari au fost pompati in Shanghai pentru ca acesta sa devina un centru financiar si turistic de prim ordin… da, e un oras foarte interesant, practic, orasul care este cartea de vizita a Chinei moderne, dar nu stiu, parca nu are touch-ul acela de eleganta britanica care il simti in Hong Kong. Oricum, merita sa le vezi pe amandoua, si Hong Kong, si Shanghai, si sa le compari.

Dar haideti sa vedem ce putem vedea moca prin capitala financiara a Republicii Populare Chineze.

1. Descopera French Concession – cartierul european din Shanghai. Pe vremuri, aici era zona exclusiv europeana unde chinezii nu prea aveau voie decat ca sa spele pe jos, eventual. Acum, aici este o zona plina de baruri si restaurante, iar aerul zonei este cu adevarat european. Daca stai de mai mult timp prin China si esti satul de tonele de beton si milioanele de fatade de sticla ale cladirilor, aici vei lua o gura de aer european.
2. Shanghai Museum este probabil cel mai interesant muzeu de arta chineza antica din Republica Populara (cel mai cel e in Taiwan). Ei bine, chiar si daca e atat de fain si de impresionant, este gratis.
3. Nu rata dimineata pe Bund cand chinezii fac gimnastica. Locul nu e la fel de fain ca Parcul Pacii Eterne din Beijing, dar daca nu ajungi in capitala Republicii Populare, merita sa asisti la o dimineata pe Bund.
4. Strada Veche din Shanghai – intr-un oras modern au mai ramas mici enclave de arhitectura clasica. E vorba de strada care merge de la Zhonghua Road pana la Henan South Road. Ma rog, e foarte comerciala, asa ca e mai bine sa ajungi aici intr-o zi de lucru, cat mai de dimineata, pentru a putea sa te simti bine. La doi pasi se afla si Bundul, dar si gradinile Yuan. Plimbarea pe Bund e gratis, gradinile costa, dar merita.
5. Zhujiajiao – nu-i asa ca e un nume ingrozitor de tinut minte? Mai ales ca prin zona sunt numeroase locuri cu nume incepand cu Zhe, Zhu, Zhi. Ma rog, notati-l, este o zona clasica pe apa, un soi de Venetie a Shanghaiului – canale, podete arcuite, case la marginea canalelor… Daca vrei sa mananci sau sa cumperi ceva de acolo costa destul de mult (comparativ cu alte locuri), dar accesul in mica Venetie e gratuit.

Voi, cei care ati fost deja in Shanghai, pe unde ati fost si ati avut o experienta/vizita interesanta gratis sau poate doar pentru cativa yuani?

Imagini Shanghai

Enclava cu arhitectura chineza clasica din Shanghai… cam asa e de plin intr-o duminica de vara

Si o gura de aer european in French Concession

Si merita sa mai iei o gura si de altceva, nu numai de aer

 Nu, aici nu e Zhujiajiao, ci un alt satuc clasic de langa Shanghai – Wuzhen. Ma astept sa arate similar

Sursa: Top 5 gratis – Shanghai | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Anul trecut, prin primavara, parcurgeam pentru a doua oara o sectiune din fabulosul Drum al Matasii, mai precis de la Taskent la Asgabat, descoperind istoricele orase Khiva, Samarkand si Bukhara, dar si halucinanta capitala a Turkmenistanului, alaturi de una dintre cele mai spectaculoase erori geologice ale Planetei, asa-numita Poarta a Iadului. Si pentru ca a fost o experienta cu totul si cu totul extraordinara, sincer chiar imi doresc s-o repet. Dar nu fix pe acelasi traseu, ci sa continui pe acest fabulos drum pe care timp de sute si mii de ani au curs bogatii, idei si cunostinte, pe un drum mai salbatic, pe un drum care sa ne faca sa ne inchipuim mai bine cum arata Drumul Matasii lui Marco Polo si al mii si mii de negustori, clerici, soldati si aventurieri ramasi anonimi – Drumul Matasii 2 ne va purta prin Tajikistan, pe la 5.000 de metri prin legendara Autostrada Pamir, coborand apoi spre Kashgar, unul dintre orasele clasice ale Asiei Centrale (actualmente, in China), pentru ca apoi sa ne intoarcem in Kyrgyzstan, una dintre traditionalele tari ale Asiei Centrale…

Cum spuneam, Drumul Matasii 2 nu este o plimbare obisnuita… sunt multi kilometri pe drumuri ca in vremuri istorice, urcam la 5.000 de metri, vom dormi in iurte, vom dormi in case de oaspeti in Pamir, vom descoperi celebra piata de la Kashgar… dar vom calatori printr-un peisaj cu adevarat de vis, cum numai in tinuturi salbatice gen Tajikistan si Kyrgyzstan putem descoperi.

Vom ateriza mai intai la Dushanbe, capitala Tajikistanului, singura tara din Asia Centrala care vorbeste un dialect de farsi (iraniana), fosta lingua franca a regiunii pana la navalirea triburilor turanice din pustietate care, de aproape o jumatate de mileniu, s-au revarsat si au ocupat cultural si lingvistic intreaga regiune de la Viena pana la portile Mongoliei (ma rog, intre timp s-au retras un pic din vest, pana la Adrianopole). Ca orice oras nou-creat de rusi, Dushanbe are un sablon sovietic, un pic megaloman (stiti ce se zicea pe vremuri… cel mai mare pitic din lume in mod cert locuieste in URSS. Intre timp, s-a mutat in Dubai). Desi Tajikistanul este cea mai saraca dintre tarile fostei URSS, nu s-a putut abtine de la un record, asa ca in 2011 a ridicat… cel mai inalt catarg de steaguri din lume. Intre timp, recordul a fost detronat, dar asta conteaza mai putin acum. Vom descoperi insa cultura tajika si capitala tarii – la Muzeul National, dar si la fortareata din care conducea reprezentantul emirului de Bukhara (Bukhara si Samarkand, orase majoritar tajice, au fost date de Stalin Uzbekistanului, dupa celebrul principiu “Divide et impera”, pe care l-a practicat din Basarabia pana in Nagorno Karabakh si Asia Centrala, Tajikistanul si Uzbekistanul fiind in razboi rece dupa obtinerea independentei).

Vom pleca apoi pe Drumul Matasii, prin zona rurala, zona traditionala a Tajikistanului. Initial, m-am gandit sa zburam pana la Khorog, economisind doua zile de drum, dar studiind mai mult, am descoperit ca avionul este o adevarata ruleta ruseasca – poate pleca, poate sa nu plece, depinde de cum sunt norii pe granita tajiko-afghana, asa ca am decis sa o luam overland… pe drum, vom descoperi sate ancestrale, baraje si vom incepe sa ne cataram pe munti… Vom ajunge si pe legendara granita tajiko-afghana. De fapt, Afghanistanul va fi la doi pasi de noi, la circa 100 de metri… despartiti de un mic rau… pe malul tajik, sosele asfaltate (ei, evident ca pline de gropi), pe malul afghan, drumuri colbuite si multi magari. Vom ajunge la portile Pamirului, in orasul Khorog, de unde vom arunca un ochi in Afghanistan. Din pacate, nu vom pune piciorul.

Ne vom afunda mai apoi pe legendara autostrada Pamir, un drum greu, la 4.000–5.000 de metri altitudine, dar vom descoperi un peisaj de poveste – vai, munti, sate, dar si varfurile Karl Marx si Friedrich Engels (da, numele astea au ramas in continuare in acest colt de lume, tajicii nu s-au grabit sa le schimbe).

Vom cobori apoi de pe acest adevarat acoperis al Asiei Centrale, care este Pamirul, in Kyrgyzstan si, de acolo, vom trece granita in China, pentru a descoperi capitala traditionala a uigurilor, Kashgar, un oras care continua sa arate ca in 1001 de nopti (ma rog, partea veche, uigura, ma astept sa existe si un oras chinezesc din beton si sticla). Ne vom intoarce in Kyrgyzstan, unde vom urca din nou muntii prin legendarul pas Torgut (principalul pas al Drumului Matasii dintre China si Asia Centrala) si vom descoperi frumusetea Kyrgyzstanului rural. Vom calari, vom dormi in iurte si ne vom bucura de niste meleaguri destul de virgine. Finalul aventurii va fi la Bishkek (fost Frunze), capitala Kyrgyzstanului, de unde vom lua zborul inapoi spre casa via Istanbul.

Perioada excursiei este in a doua parte a lunii august, cand inca nu va fi zapada pe drumurile Pamirului, dar, evident, va fi frig… ne urcam, totusi, la 4.000 – 5.000 de metri: 12 – 26 august 2016.

Pret: 2950 de dolari – all inclusive: bilete avion, taxe aeroportuare, toata expeditia, cazari in hoteluri, case de oaspeti si iurte, pensiune completa, cai, ghizi locali de limba engleza.

Nu va fi usor, nu este un tur de lux, dar vom ajunge intr-unele dintre cele mai spectaculoase colturi de lume.

Pentru mai multe informatii, cititi programul complet, tarife, conditii, orar de zbor si altele aici.

Imagini Drumul Matasii 2 – Tajikistan, Kyrgyzstan, Kashgar

Celebrul steag din Dushanbe

Cetatea Hissar – resedinta reprezentantului emirului de Buhara

Khorog, pe granita cu Afghanistanul

Pamir Highway

Moschee uigura din Kashgar

Vechiul oras Kashgar

Copii uiguri

Vechiul Kashgar

Bine ati venit in Kyrgyzstan

Tinutul iurtelor

Urme ale Drumului Matasii

Sursa: Haideti cu Imperator pe Drumul Matasii – Tajikistan, Kyrgyzstan si Kashgar | vezi mai multe pe ImperatorTravel

China este o tara imensa, o tara cu o istorie care se intinde peste aproape cinci milenii, in urma careia au ramas sute si mii de cladiri, orase, situri arheologice. In plus, China se intinde peste mii si mii de kilometri patrati, are deserturi, paduri temperate, paduri tropicale, munti, coaste, fluvii… cred ca China nu are doar 5000 de locuri de vizitat Are mult mai multe. Iti trebuie o viata, poate mai multe, pentru a vedea totul… mai ales ca, in ultimele decenii, chinezii au inceput sa-si refaca tezaurul arhitectural prin toata tara, existand o cursa fara precedent in a-si restaura si reconstrui templele, palatele, casele-monument si multe alte cladiri care au ramas in ruina, mai ales dupa „Revolutia Culturala”. Am fost de mai multe ori in China, dar, evident, imi doresc sa revin sa descopar locuri noi. Poate chiar anul asta. Dar pana atunci, sa impartasesc cu voi locurile cele mai tari pe care le-am vazut in China.

Marele Zid Chinezesc. Este impresionant. Este mare. Este lung. Este o dovada a faptului ca chinezii au avut intotdeauna pasiunea construirii in stil mare si de multe ori fara sens. Urma sa asigure apararea Chinei in fata nomazilor mongoli. O singura data mongolii au atacat serios China, iar aceasta a si fost cucerita. Dar daca, de-a lungul secolelor, zidul a fost complet nefolositor, acum atrage milioane si milioane de turisti. Daca te duci intr-un weekend de vara la zid, realizezi ca tara asta are peste un miliard de locuitori. Jumatate din ei par sa incerce sa se catere pe zid fix cand te duci tu. Asta, daca te duci la Badaling J. Dar Zidul poate fi vazut si prin alte locuri, de exemplu in Juyong Pass. Este la fel de aproape de Beijing, dar de multe ori este aproape pustiu. De ce? Pentru ca nu te poti urca pe zid cu telecabina, ca la Badaling. Iar turistii chinezi sunt, in general, lenesi. Iar panoramele sunt la fel de spectaculoase, doar ca lipsesc hoardele.

Armata de teracota de la Xi’An. Bine ati venit catre o alta caracteristica a chinezilor de-a lungul istoriei – cultul personalitatii. Armata de teracota a fost construita pentru cultul unui imparat chinez, Qin Shi Huang, care s-a dorit sa fie aparat si dupa moarte de replica in teracota a celor mai credinciosi supusi. 8.000 de soldati de teracota „apara” mausoleul imparatului, iar figura fiecaruia este diferita, sugerand ca redau fix trasaturile unor oameni reali. Nu se poate sa nu fii uimit la infatisarea acestei armate, din secunda in care intri intr-un hangar de dimensiunea unui teren de fotbal – este incredibil sa-i vezi gata de lupta, inarmati, parca traiesc…

Hong Kong – takes your breath away. Seara, cand luminile se aprind pe insula si incepe spectacolul de sunet si lumina Symphony of Lights, este o feerie. In plus, e musai sa te urci noaptea la Victoria Station pe varf, pentru a bea un pahar de vin si a admira poate cea mai frumoasa panorama urbana nocturna din lume.

Zhangjiajie, tinutul Avatar. Va aduceti aminte de planeta Pandora din faimosul film Avatar? Ei, bine, exista o planeta Pandora pe pamant (exceptand faptul ca stancile nu leviteaza), se afla in China si se numeste Zhangjiajie National Park. Siluete de stanci rasar de peste tot intr-o simfonie greu de uitat.

Razi la un Panda la Chengdu. Panda este unul dintre cele mai dragalase animale pe care le-am vazut. Par, asa, ca niste ursuleti prostuti si lenesi, dar sunt incredibil de draguti. Din pacate, acest adevarat simbol national al Chinei nu prea mai supravietuieste in libertate, mai sunt doar vreo 2.000 de exemplare. Centrul Panda din Chengdu, provincia Sichuan (faimoasa pentru mancarea sa foarte condimentata), este locul unde poti vedea numerosi panda si chiar sa te pozezi cu unul (pentru o suma consistenta, te poti poza cu un panda in brate).

Acestea ar fi varful varfurilor de vazut in China. Mai sunt multe… As aminti aici o plimbare pe raul Li in Guilin, orasele traditionale din apropierea Shanghaiului, chiar Shanghaiul este un oras care merita vazut (nu are, totusi, eleganta Hong Kongului, noblesse oblige), Macao, cu aerul sau european, sau faimosul Palat Interzis din Beijing. Indiscutabil, mai am de vazut multe locuri din China, sper ca anul acesta sa ajung la Kashgar, unul dintre orasele clasice ale Drumului Matasii din Turkestan, si odata sa ajung in sud, in provincia Yunan, locuita de numeroase minoritati etnice cu traditii colorate.

Cand sa mergi in China

E o tara mare, iar climatul difera. In zilele in care Beijingul se congeleaza la minus 30 de grade Celsius (am vazut pentru prima oara Marele Zid intr-o zi sticloasa de decembrie, la minus 20 de grade Celsius!), in Yunan, Guangdong sau Hong Kong pot fi si 25 de grade Celsius. Cel mai bine este sa descoperi China primavara si toamna. Vara este, in general, sezonul ploios, iar taifunurile pot lovi pana in adancul Chinei, iar iarna poate fi ceata si, cum am spus, in nord, foarte frig.

Excursii organizate

Exista numeroase excursii organizate in China. De exemplu, J’Info Tours are o excursie organizata acum, in mai – o optiune este sa vezi si Hong Kongul, alaturi de Beijing, Xi’an, Shanghai si imprejurimile sale pitoresti, iar cealalta , mai ieftina, se opreste la Shanghai. La circuitul acesta, din urma, este acum o reducere de 159 de euro.

Viza China

Cetatenii romani au nevoie de viza de China, care poate fi luata de la Ambasada Republicii Populare de la Bucuresti. Gasiti mai multe informatii aici

Mancare China

Nu exista bucatarie chinezeasca si punctum. Bucataria chinezeasca este un concept „de export”. Fiecare zona a Chinei are o gastronomie specifica, adica difera masiv dintr-un loc in altul. Evident, punctul comun este orezul J. In Beijing, nu trebuie ratata faimoasa „Rata de Pekin”, iar daca vrei sa-ti ia gura foc, cauta restaurante cu bucatarie din Sichuan. Cea mai diversa este, evident, bucataria din Guangdong (provincie adiacenta Hong Kongului). Aici se spune ca se mananca orice care are patru picioare, mai putin masa, si orice are doua aripi, mai putin avionul.

Bani China

Moneda nationala este yuanul (numit si „renminbi” – adica, „banii poporului”, o denumire provenind din vremea Revolutiilor lui Mao). Exista bancomate peste tot, dar daca te ambitionezi sa vii cu cash la tine, de preferat este sa ai dolari din Hong Kong sau din Singapore si apoi yeni japonezi sau dolari americani. Poti schimba si euro, dar, de obicei, la rate nefavorabile. Nu exista prea multe case de schimb valutar, in schimb poti schimba in banci, dar asteapta-te la indelungate proceduri birocratice.

Imagini China

Marele Zid Chinezesc

La Badaling (intr-o zi destul de calma)

Armata de teracota

Se crede ca statuile reprezinta personaje reale din armata imparatului care si-au meritat „nemurirea”

Symphony of Lights la Hong Kong

HK view

Parcul National Zhangjiajie

adica tinutul Avatar

Hello, Kity, pardon, Hello Panda ! (in chineza, Panda este denumit „Marea pisica-urs”

Cartierul Pudong din Shanghai

Intrarea in Palatul Interzis

Pe raul Li prin Guilin

Sursa: China – 5000 de ani de istorie, 5000 de locuri de vazut | vezi mai multe pe ImperatorTravel

China nu este o tara, este un continent. Si nu numai pentru ca are peste un miliard de locuitori (adica, mult mai multi decat toata Europa), ci si pentru ca este o tara extrem de diversa. E drept, largi zone geografice nu sunt de cultura si limba chineze, dar chiar si aici exista o certa influenta chineza. De altfel, gasesti influente culturale si arhitecturale chinezesti si in tarile din jur – fie ca e vorba de Mongolia, Tibet, Coreea, fie ca e vorba de Vietnam, dar influenta marelui imperiu se simte pregnant. De aceea este greu sa scriu despre ce sa vezi in China. In mod indiscutabil, ti-ar trebui ani intregi sa vezi tot ce e interesant, mai ales ca de vreun deceniu incoace, de cand China doreste sa-si promoveze turismul, in te miri ce asezare apar noi si noi obiective turistice – ca e vorba despre temple si cladiri vechi, neglijate in perioada comunista sau despre cele de-a dreptul distruse, fiind considerate reactionare in perioada Revolutiei Culturale, sau despre obiective si atractii turistice noi. Totusi, pentru cei care au un timp relativ limitat in China, m-am gandit sa pun laolalta aceste recomandari.

Hong Kong – tehnic, este parte a Republicii Populare care se ocupa de relatiile sale externe si de aparare, dar este practic alta tara – foloseste o alta valuta (dolarul HK), are un alt sistem politic (pluripartit si nu bazat pe un partid unic ca in China), se conduce pe partea stanga si, mai ales, marea majoritate a locuitorilor vorbeste engleza. Am citit undeva ca privelistea (mai ales cea de noapte) de pe Victoria Peak este cea mai frumoasa panorama urbana din lume si nu as putea sa contest asta. Hong Kong este un oras al panoramelor supermoderne, multimea de blocuri inalte creeaza niste peisaje unice. In plus, HK are o autenticitate chinezeasca, acolo strecurandu-se la picioarele blocurilor. Daca Singapore ar putea fi oriunde in lume, Hong Kong este Asia… du-te pe langa piata de noapte din Kowloon sau chiar si pe insula, mai departe de Central, si vei descoperi acea lume chinezeasca traditionala cu betisoare parfumate, cu pesti uscati mirosind ciudat, cu mancare in strada si chinezi batrani care se uita cum trec timpul si lumea. Urca-te intr-un tramvai cu doua etaje (nu stiu daca mai exista altundeva prin lume, posibil sa existe, eu am vazut insa doar la Hong Kong) pentru a observa orasul de sus.

In plus, Hong Kong nu inseamna doar jungla urbana. Daca te duci in Lantau, ia telecabina care zboara peste insula si descopera una dintre cele mai mari statui ale lui Buda, iar de partea cealalta a insulei, vei descoperi un mic sat de pescari traditional numit Tai O… merita vazut pentru o alta fata a Hong Kongului, fata sa traditionala.

Shanghai este raspunsul dat de Republica Chineza Hong Kong-ului, care este vazut prea pervetit de colonialistii englezi (de unde si visele de democratie ale celor din fosta colonie). Shanghai a fost o capitala economica a Chinei, iar Deng Xiaoping a decis sa reia traditia mercantila a orasului, stiind ca este singura localitate care poate sa se ia la o tranta economica cu Hong Kong. Daca te plimbi pe Bund, vechea artera de promenada a Shanghaiului din belle epoque, vei admira nu numai cladirile clasice restaurate, ci si noul Shanghai supermodern de dincolo de rau – cartierul modern Pudong. Se spune ca Deng s-a plimbat si el pe aici pe la sfarsitul anilor ’70 si l-a intrebat pe prim-secretarul Shanghaiului ce e dincolo de rau. „Cooperativa Agricola de productie Pudong, tovarase Deng, este fruntasa in productia de lapte de vaca”. „OK, perfect, acolo vom construi orasul viitorului”. Si l-au construit, cativa ani mai tarziu, s-a construit turnul de televiziune Oriental Pearl si, in jurul lui, a aparut un oras de zgarie-nori.

Nu rata insa sa te plimbi pe jos pe principala strada comerciala pietonala – Beijing Lu, dar si sa iei o gura de Europa in vechea French Concession, astazi un cartier plin de baruri, restaurante si bakeries – European style. Tot in Shanghai, vei mai descoperi o alta enclava prin padurea de blocuri – de data asta, nu o enclava europeana, ci una chinezeasca – o gradina traditionala, plina de casute in stil traditional… eu zic ca nu trebuie nici asta ratata, cum nu ar fi rau sa nu ratati nici o plimbare cu barca pe rau…

Beijing – de cand mongolii au cucerit China, Beijingul a devenit inima politica si administrativa a Chinei, aici s-a mutat capitala. Beijingul nu pulseaza de business si modernism (sunt si aici cateva cladiri moderne, notabila este cea a televiziunii de stat CCTV), ci de istorie. Aici, se afla imensul Palat Interzis, vechea capitala imperiala chineza, cu patio-uri ample si palate somptuoase, dar cam goale… tot tezaurul artistic al palatului s-a retras odata cu armata nationalista in Taiwan, du-te la Beijing sa vezi palatul si la Taipei sa vezi ce era in interiorul lui. Tot aici, nu se poate sa nu descoperi imensa piata Tienanmen, probabil cea mai mare piata din lume, in mijlocul careia se afla mausoleul lui Mao (de obicei, e o coada imensa, am fost de vreo patru ori in Beijing si nu am reusit niciodata sa-l vad pe marele carmaci din cauza cozilor demne de o tara cu peste un miliard de suflete). Stiu, v-ati astepta sa va recomand Marele Zid, sigur, nu se poate rata asa ceva, dar nu ratati pentru nimic in lume Palatul de Vara – mie imi place mai mult decat Orasul Interzis, pentru ca se afla pe malul unui lac, cladirile palatului se catara pe un deal, este mult mai pitoresc si mai putin formal si serios decat Orasul Interzis.

Si daca tot vorbim de seriozitate, lasati seriozitatea la o parte si duceti-va la Wangfujing, la capatul strazii comerciale pietonale, pentru a vedea (sau si gusta) scorpioni si alte lighioane la frigaruie!

Guilin – as putea spune ca nu este formata din orase… China … exista numeroase zone pitoresti, munti cu manastiri sau, nu neaparat, fluvii, ape repezi. Dar poate una dintre cele mai pitoresti zone din tara este regiunea Guilin (nu degeaba apare si pe una dintre bancnotele chinezesti), o regiune plina de tot soiul de dealuri cu forme ciudate si ape repezi pe care, in zilele noastre, curg zeci si sute de ambarcatiuni turistice. De asemenea, nu pot sa nu subliniez ca am vazut pe undeva prin zona una dintre cele mai frumoase pesteri pe care le-am vazut in viata. Nu stiu cat de mare valoare speologica o avea, dar, in mod cert, este luminata fantastic, asa ca pentru profanii de noi este o experienta greu de uitat… multicolora!

Imi e greu sa aleg a cincea destinatie, parca as zice de Zhiangjiajie, parcul national care i-a inspirat pe scenaristii filmului Avatar sa-si imagineze planeta Pandora, sau Chengdu si ursuletii sai panda… dar pentru un pasionat de istorie nu pot sa ignor orasul Xi’an, vechea capitala a Chinei, capatul asiatic al Drumului Matasii, dar mai ales locul unde se afla incredibila Armata a Soldatilor de Teracota… Evident, nu doar Soldatii de Teracota trebuie vizitati in Xi’an, exista si o pagoda istorica de unde a radiat budismul in intreaga China adus din India, zidurile orasului, dar si cartierul musulman, mostenire a Drumul Matasii pe care nu au curs doar marfuri, ci si idei, religii, conceptii si filozofii.

Cam astea sunt top 5 locuri faine din China. Voi ati alege altele ?

Cand sa mergi in China

China este o tara mare si cu foarte multe variatiuni climatice. In general, vara este cam ploioasa (iar pe coasta, uraganele sunt frecvente), iar iarna, in nord este extrem de frig, dar senin (am prins -20 de grade Celsius in Beijing in decembrie). Cum te duci mai spre sud, e chiar bine, iar la Hong Kong pot fi si 20 de grade iarna, in timpul zilei. Cele mai bune perioade sunt insa primavara si toamna, cand nu prea ploua si temperaturile (chiar si in nord) sunt rezonabile.

Viza China

Ai nevoie de viza de China, care poate fi luata de la ambasada din Bucuresti. Daca esti in tranzit sub 72 de ore (si pleci spre o alta destinatie, nu inapoi in Europa, adica zbori ceva de genul Europa – Beijing – Japonia), nu ai nevoie de viza in vreo 20 de orase.

Limbi vorbite

Daca credeti ca chinezii stiu engleza, va inselati. Doar ceva din Hong Kong si fetele de pe Beijing Lu din Shanghai stiu bine englezeste. Pregatiti-va bratele sa „vorbiti” cu spor si, eventual, sa aveti numele tuturor destinatiilor scrise in chineza. Gradul de alfabetizare in Republica Populara este aproape de 100%.

Tururi organizate.

Paralela 45 organizeaza patru tururi in toamna asta, in China (unul, cu plecare din Cluj-Napoca, celelalte trei, din Bucuresti), acoperind diverse destinatii din China – de la top 5-ul pe care l-am descris mai sus la croaziera pe fluviul Yangtze si pana la multe alte locuri. Aruncati o privire aici.

Cum ajungi in China

Daca nu ai 10 zile dus / 10 zile intors pentru Transsiberian sau mult mai multe zile pentru a conduce pana acolo, exista numeroase companii aeriene care zboara in multe destinatii chinezesti cu doar un schimb de avion. Nu exista zboruri directe intre Romania si China, asa ca poti ajunge schimband la Doha (Qatar Airways), Moscova (Aeroflot), Amsterdam (KLM), Paris (Air France) sau apeland la multe alte companii europene.

Imagini China

Hong Kong – it takes your breath away

Tramvai double decker in HK

Cea mai frumoasa panorama urbana din lume ?

Shanghai – cartierul Pudong. Acum vreo 40 ani, aici era un imas

Imagine din Oriental Pearl

Rezervatia de arhitectura clasica din Shanghai

Piata Tienanmen – intrarea in Orasul Interzis

Palatul de Vara

Elemente arhitecturale chinezesti

Soldatii de teracota

De aici a emanat budismul prin China

Guilin

si pestera

Sursa: Top 5 China | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Am ajuns prima oara pe Marea Zid Chinezesc intr-o geroasa zi de decembrie. Era un frig de crapau pietrele, mercurul termometrului se ambitiona sa nu urce peste -20 de grade Celsius. In schimb, era un cer ca de sticla, un albastru dur si o claritate de vedeai satelitii-spion americani de deasupra Republicii Populare. Si, evident, Marele Zid era parasit… foarte putini vizitatori incotosmaniti ca de Polul Nord vizitau Zidul. Probabil, erau pentru prima oara in Beijing si nu voiau sa rateze poate cel mai cunoscut monument istoric al Chinei multimilenare. Mi-aduc aminte, un nene era cu un yak megaimpopotonat pentru a se poza cu turistii. Cativa se si pozau. Cand a aparut maimuta europeana (adica, eu), toti au abandonat yakul si au venit sa se pozeze cu mine. Nu cred ca m-a iubit prea tare tipul cu yakul.

Marele Zid are o poveste multimilenara. A fost construit de civilizatii chinezi sa se apere de sturlubaticele triburi nomade ale Mongoliei care, timp de milenii, aveau obiceiul sa vina si sa jefuiasca orasele chinezesti. Primele fortificatii au fost construite prin secolul VII i.Hr (adica, acum 2700 de ani), dar un zid adevarat care a conectat diversele fortificatii a fost ridicat de primul imparat al Chinei Qin Shi Huang (220 – 206 i.Hr), faimos si prin mausoleul sau fabulos, din care nu a fost excavata decat o parte din Armata de Teracota de la Xi’an. Desi milioane de oameni au lucrat timp de mii de ani la Zid, a fost complet inutil ca orice zid ridicat mai de tarziu de regimuri paranoice (gen zidul de la Berlin, zidul ghetoului palestinian sau planul noului zid american). Nicio batalie semnificativa nu a avut loc in dreptul zidului, iar atunci cand China a fost ocupata de mongoli care au fondat dinastia mongola Yuan si, mai tarziu, de manciurieni si de mongoli care au fondat ultima dinastie imperiala Qin, zidul a fost complet nefolositor.

Ceea ce se vede acum provine mai ales din edificiile de pe timpul dinastiei Ming (1368 – 1644), adica fix dinastia de origine chineza care i-a alungat pe mongolii din dinastia Yuan si care au fost invinsi de manciurieni veniti de dincolo de zid. Deci aveau de ce sa se teama.

Cat de lung e Marele Zid Chinezesc. Diversele masuratori arheologice sau din satelit se contrazic. Maximalistii spun ca ar avea undeva peste 20.000 km, fiind construit in mai multe valuri si intinzandu-se pana dincolo de granitele actuale ale Chinei in Asia Centrala, dar zidul Ming are 6259 km, incluzand barierele naturale, cum ar fi raurile sau inaltimile. Timp de ani buni, chinezii au fost mandri ca sunt constructorii singurei structuri care poata fi observata cu ochiul liber din Cosmos. Ei bine, aveau sa fie dezamagiti cand primul cosmonaut chinez a ajuns in spatiul extraterestru si a marturisit ca, din pacate, zidul nu poate fi vazut din Cosmos. Evident, s-a uitat dupa el. Dar asta nu inseamna ca nu este o minune a lumii, dimpotriva, este una dintre acele realizari care au ajuns pe lista finala si cu care sunt cu totul de acord. Marele Zid Chinezesc este cu adevarat una dintre minunile lumii.

Cum ziceam, prima oara am ajuns intr-un decembrie. Aterizasem intr-o sambata, de dimineata, in Beijing si, a doua zi, nu puteam sa nu ma duc la Zid. Drumul de la Beijing spre Zid era neasteptat de liber. Cum ziceam, era cumplit de frig, asa ca chinezii se bagasera la adapost. Putini incercau sa scoata nasul afara, asa ca, odata ajuns la telecabina de la Badaling, am urcat imediat fara coada si, in cateva minute, eram sus pe zid. Exista mai multe locuri in care poti sa vizitezi Zidul in apropierea Beijingului, dar departe cel mai dezvoltat este la Badaling. Aici s-au construit telecabine, poti cobori pe un soi de tobogan pentru boburi, este THE Zid pentru multi. Am fost aici de doua ori – prima oara, cum am zis, iarna, a doua oara, in august 2008, in timpul Jocurilor Olimpice. Si atunci am realizat cu adevarat ca China este o tara cu o populatie mai mare de 1 miliard de suflete. Cred ca jumatate din ele erau sus pe Zid. Pe alocuri, te miscai printr-o aglomeratie care rivalizeaza cu poporul care se inghesuie la 8 si jumatate dimineata in metrourile din Moscova sau Tokyo (cel din Bucuresti e parfum, e chiar pustiu, fata de celelalte). A treia oara, in 2012, am vizitat Zidul la Juyongguan Pass. Eram cu un grup de turisti cu care vizitam impreuna China intr-unul dintre tururile „Haideti cu Imperator in …” si i-am spus ghidului ca pentru nimic in lume sa nu mergem la Badaling. „Ah, nu”, mi-a zis ghidul, zambind. „In niciun caz. Am fost acolo acum cateva zile cu un grup si literalmente nu am putut sa ne urcam pe Zid, nu era loc”. Si asa am ajuns la Juyongguan Pass, unde erau doar cateva suflete. De ce? Simplu, pentru ca nu sunt telecabine, e doar Zidul, iar chinezilor nu le prea place sa urce pe jos. Majoritatea vizitatorilor erau niste copii de scoala, care pufaiau si ei din greu la urcare. E drept, si treptele alea erau inalte rau.

Cum arata zidul? Ganditi-va la un sarpe imens din piatra care se intinde pe kilometri intregi. Cat vezi cu ochii, sarpele de piatra, luand curbe neasteptate, intrerupt din cand in cand de turnuri de aparare parca trase la indigo. Sincer, e un spectacol deosebit! La Badaling, dar si la Juyongguan sunt doua ziduri paralele care apoi converg undeva in varful unui deal, coborand apoi pe o alta sa de deal. Accesul este restrictionat doar intr-o parte a zidului, poate si pentru ca fotografii sa aiba sansa unor imagini fara hoarde de turisti locali. Evident, ca oriunde in China, toata harmalaia comerciala se afla la picioarele zidului, unde poti sa-ti cumperi orice iti trece prin minte, sa te imbraci sa pozezi in imparati chinezi (poza mea „Imperial” nu e de la Zid, e de undeva din Beijing), sa mananci, sa bei, in fine, sa spargi niste yuani. Am descoperit cu bucurie ca astfel de bazaruri nu erau la Juyongguan, ci doar ziduri, temple, turnuri de aparare… si foarte mult loc in care sa topai, sa faci poze, sa admiri orizontul. Din pacate, am prins o zi plina de ceata, dar data viitoare cand ajung, sigur va fi soare :).

Exista mai multe locuri in care poti sa vezi Zidul, nu numai la Badaling si Juyongguan, aici am fost eu, dar poti sa mergi si la Mutiyanu (destul de aglomerat si aici, pentru ca exista telecabina si tobogan). Mai exista zone vizitabile unde zidul nu a fost restaurat impecabil ca in zonele turistice, dar sunt mai departe de Beijing.

Cum ajungi la Marele Zid Chinezesc

In primul rand, trebuie sa ajungi la Beijing, lucru relativ simplu, tinand cont ca aproape fiecare companie aeriana europeana care are si zboruri intercontinentale zboara si la Beijing. Datorita competitiei, preturile pot fi destul de mici – am vazut dus-intors din Bucuresti si la 300 si ceva de euro. Frecvent gasesti tarife sub 500 euro. De la Beijing, numeroase agentii de turism organizeaza tururi de o zi sau de o jumatate de zi, de multe ori incluzand si mormintele imperiale in program.

Exista si autobuze sau chiar si tren care merg spre Badaling, dar cumpara bilete in avans, pentru ca daca te duci dimineata decis sa cumperi, s-ar putea sa nu gasesti decat la bisnitari.

Poate cea mai buna optiune este sa gasesti vreun sofer cu masina sa si sa poti merge de la o sectiune de zid la alta. Preturile sunt foarte negociabile, dar e bine sa gasesti un vorbitor de chineza sa negocieze pentru tine, foarte putini chinezi vorbesc engleza.

Viza China

Viza chineza se obtine in avans de la ambasada chineza la Bucuresti. Aici ai toate informatiile. Daca te afli in tranzit prin Beijing venind din afara Chinei, urmand sa calatoresti mai departe in afara Chinei (Hong Kong sau Macau sunt considerate „in afara Chinei”), poti intra in Beijing fara viza si sa stai maximum 72 de ore. Nu ai voie sa iesi din Beijing, dar poti sa te duci la Marele Zid.

Cand sa mergi la Marele Zid Chinezesc

As zice ca perioadele cele mai bune sunt primavara si toamna, dar evita zilele din jurul datei de 1 octombrie (Ziua Nationala, cand sute de milioane de chinezi pleaca in vacanta). Vara poate fi foarte cetoasa si ploioasa, in plus, zeci de milioane de chinezi vor sa-i dovedeasca lui Mao ca sunt oameni adevarati (Marele Carmaci a spus la un moment dat ca nu esti un om adevarat daca nu ai urcat pe zid. Banuiesc ca nu se gandea la telecabine ;)). Iarna este gol, dar si ingrozitor de frig.

Bani

Moneda nationala a Republicii Populare Chineze este yuanul. Nu poti folosi nicio alta valuta. Exista ATM-uri peste tot unde poti sa scoti bani inclusiv din carti de debit, poti plati cu cartea de credit prin multe locuri, iar daca iti place sa vii cu purcoiul de cash la tine, vino (in ordinea recomandata) cu dolari de Hong Kong, yeni japonezi sau dolari americani. Poti sa schimbi si euro, dar de obicei la rate de schimb nefavorabile.

Imagini Marele Zid Chinezesc – Badaling

Cu telecabina spre Marele Zid

Iata-l !

Marele Zid Chinezesc urca, coboara

Se poate merge si pe sub Zid

Ohoho, cata lume

Inghesuiala pe zid

Daca faci niste pasi, vei gasi o sectiune ceva mai linistita

Marele Zid Chinezesc – Juyongguan

Cam pustiu la intrare. Nici prea multe masini

Nici pe zid, nu e prea multa lume

Din pacate, a fost foarte multa ceata

Sa invatam despre istoria Marelui Zid Chinezesc

Sursa: Cele 7 minuni ale lumii – Marele Zid Chinezesc sau acolo unde realizezi ca China are peste 1 miliard de locuitori | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Shanghai este, in mod indiscutabil, unul dintre destinatiile cele mai vizitate ale Republicii Populare Chineze. In planul strategilor chinezi din anii ’70, Shanghai trebuia sa-si reia pozitia de centru financiar si de afaceri detinut in perioada antebelica si urma sa se „bata” cu Hong Kong pentru preluarea pozitiei de lider al afacerilor in China. De aceea, s-a luat decizia ca Shanghai sa devina un varf al modernitatii, un oras construit pe verticala, cu blocuri avand arhitectura indrazneata, cu cat mai inalte, cu atat mai bine (Shanghai Tower este cea de-a doua in topul celor mai inalte cladiri din lume in acest moment, iar Shanghai World Financial Center ocupa locul 9). A fost construit un cartier intreg pe un loc unde acum 50 de ani pasteau vacile. Se numeste Pudong. Dar nu despre Shanghai vreau sa scriu azi, ci despre ce poti vedea pe langa Shanghai. Pentru ca in zona orasului poti gasi alte orase care merita vizitate cu varf si indesat, diferite de caracterul marii metropole care le domina si care iti pot completa ideea de a descoperi mai bine China.

Suzhou – orasul gradinilor

Daca vorbesti cu un chinez, nu neaparat din Shanghai, si il intrebi pe unde sa te duci in China, cel mai probabil pe lista scurta va mentiona si Suzhou. „Vai, ce frumos e acolo!” ar suspina, „un oras construit pe apa, un oras al canalelor”.

Si, intr-adevar, Suzhou, indiferent daca este gratulat drept „Venetia Chinei” sau „Orasul gradinilor”, este un oras extrem de pitoresc. Are o istorie indelungata si, ca multe alte orase ale Chinei, istoria nu se numara in decenii sau in secole, ci in milenii. Suzhou a fost mentionat acum circa 2500 de ani, iar in jurul anului 100 (adica, pe vremea in care Traian se batea cu Decebal pe plaiuri mioritice) era unul dintre cele mai populate 10 orase ale lumii, in conditiile in care regiunea geografica nu era una dintre cele mai usoare locuri de construit din lume – in delta unui mare fluviu. Dar stralucirea Suzhou-ului a fost determinata de construirea Marelui Canal, un alt proiect de dimensiuni faraonice al Chinei, un proiect mai putin cunoscut, dar de amploarea Marelui Zid si de o importanta economica mult, mult mai mare. Acest Canal, folosit si in ziua de azi, a fost „autostrada” pe apa care, timp de secole, a transportat orezul din delta Fluviului Galben in nordul mult mai rece, primind, in schimb, numeroase alte marfuri, iar Suzhou a fost principalul oras comercial pe aceasta cale economica vitala a „Regatului de Mijloc”.

Bogatia economica a antrenat si aparitia unei vieti culturale si intelectuale inegalabile… Suzhou, desi mult mai mic decat multe orase ale Chinei, este detinatorul unor recorduri intelectuale – 27 din cei 90 de laureati ai examenelor imperiale provin din orasul Suzhou! Iar acestia sunt cei care au construit gradinile. Pare o legatura un pic ilogica, dar iata povestea

In perioada dinastiei Ming (1368-1644), chinezii aveau sistemul de examene imperial. Cum spuneam, in China, oamenii cu educatie sunt recunoscuti si respectati mai mult decat in multe alte locuri din lume (probabil, Vietnamul ii egaleaza, pentru ca si ei aveau acest sistem al examenelor imperiale, sistem care dateaza de mai bine de 1200 de ani). Pana la 14 ani, copiii studiau (evident, nu toata lumea, doar cei care isi permiteau, dar foarte multe familii nu mancau mai mult decat orez, pentru ca pruncii lor sa poata merge la scoala). Pe la 14 ani, treceau o serie de examene… Cine trecea continua studiile, sa zicem, gimnaziale, si apoi trecea inca o serie de examene, hai sa-i zicem echivalent cu bacalaureatul. Inutil sa spun ca aceste examene erau draconice. Cine trecea astfel de examene putea sa ocupe locuri de birocrati de stat de nivel inferior, dar un job extrem de apreciat. De fapt, din perioada imperiala pana in ziua de azi, sa lucrezi la stat in China este o onoare suprema. Apoi, trebuia sa studiezi serios ani in sir pentru a putea trece ultimele examene, asa-zisele „examene imperiale” care, de multe ori, se desfasurau in prezenta Fiului Cerului… putinii care le treceau erau eligibili pentru cele mai inalte posturi in stat – ministri sau guvernatori de provincii (in imensa majoritate a cazurilor, nu in provincia din care proveneau). Erau niste joburi de o importanta majora, foarte bine platite, iar cand ieseai la pensie, erai „un om facut”, pe mai multe generatii… Ei bine, intr-un sistem bazat pe destula meritocratie (mersi, Confucius!), la fiecare examen imperial exista un om care iesea pe locul 1. Acel superintelectual capata onoruri extreme – numele lui era inscriptionat pe o placa enorma (se gasesc si dupa o mie de ani, atat in China, cat si in Vietnam), primea o groaza de bani si de onoruri si avea cel mai bun post asigurat… Acest examen nu avea loc in fiecare an, ci o data la trei ani… asa ca seful de promotie al examenelor imperiale nu putea sa fie decat o somitate.

Ei bine, de ce am scris aceasta poveste lunga? Pentru ca gradinile Suzhou-ului au aparut datorita examenelor imperiale. In cei 276 de ani ai dinastiei Ming, din cele 90 de megasomitati, laureate ai examenelor imperiale, nu mai putin de 27 (deci cam o treime) au provenit din Suzhou! Wow, asta da performanta! Iar acesti oameni, cand isi terminau serviciul imperial, la pensionare, se intorceau in Suzhou, unde doreau sa isi construiasca un mediu paradiziac, linistit, unde sa-si traiasca ultimii ani in armonie. Unii doreau ca totusi limitata lor gradina sa reflecte toate frumusetile pamantului, asa ca diverse sectiuni ale gradinii reflectau ba munti, ba fluvii, ba paduri de bambus… asa au aparut gradinile din Suzhou.

Din pacate, cand am ajuns in Suzhou nu am avut prea mult timp la dispozitie, fiind intr-un infotrip. Nu am avut parte de a vizita decat una dintre aceste gradini celebre, in schimb, m-am plimbat cu barca pe „Canale Grande” al Suzhoului. Nu va asteptati la explozia de culoare a palatelor venetiene care flancheaza Canale Grande, ci vei vedea cladiri relativ umile, fara podoabele Venetiei… acum cativa ani, multe erau in renovare, sunt convins ca la viteza de (re)constructie a chinezilor, sunt deja gata.

O alta surpriza a fost intr-o gradina vizitata, o gradina plina de bonsai. Cu ocazia asta, am aflat ca bonsaii, care in acceptiunea mondiala provin din Japonia (numele este un cuvant japonez), ar fi originari din Suzhou. Sau, cel putin, asa ne explica gradinarul inconjurat de mii de bonsai. Si pentru a termina cu ultimul fiu cu care se lauda orasul, am aflat ca acesta este I.M. Pei, celebrul arhitect care a proiectat piramida din curtea Luvrului sau controversata cladire Bank of China din Hong Kong, care a stricat feng shui-ul cladirilor din jur… Ma rog, I.M. Pei, care anul acesta a implinit 100 de ani, nu este nascut in Suzhou, ci in Guangzhou si a devenit faimos in America, dar bunicii lui si o buna parte din stramosi sunt din Suzhou… asa ca si el este din Suzhou J

Wuzhen – o alta Venetie a Chinei

Zona limitrofa Shanghaiului este o delta, delta fluviului Yangtze, asa ca multe localitati au fost construite de-a lungul canalelor, raurilor, lacurilor. Unul dintre ele este Wuzhen, o localitate care arata ca in picturile clasice chinezesti. Ca si Suzhou, Wuzhen are o istorie lunga, nu la fel de lunga, dar 1000 de ani nu sunt de colo, dar cladirile actuale (restaurate) au vreo 200 – 300 de ani. Din nou, Wuzhen este un orasel extrem de pitoresc, unde este o placere sa te plimbi cu barca pe canalul care imparte orasul in doua, pe sub podurile istorice, iar cladirile in stil clasic sunt net mai frumoase decat cele din Suzhou. Din pacate, Wuzhen nu are gradinile din Suzhou, asa ca ambele localitati sunt complementare, desi, la prima vedere, ar fi identice.

Marea problema cu Wuzhen este ca nu mai e un oras „adevarat”, ci a fost convertit intr-o atractie turistica. Nu stiu daca mai exista locuitori in Wuzhen, poate undeva mai departe, dar, in mod cert, in centrul vechi, vizitat de marea majoritate a turistilor, toate cladirile joaca un rol comercial – magazine, baruri, ceainarii, restaurante, muzee etc. De asemenea, daca ajungeti pe aici, nu ratati sa vedeti demonstratii de activitati traditionale – vopsirea textilelor, fabricarea pantofilor din tesaturi sau producerea de tigari. Spre deosebire de alte locuri din lume, unde de obicei asisti la meseriasi care iti arata cum se lucreaza, in Wuzhen poti sa pui mana si tu si sa te pui in pielea vechilor pantofari. O alta problema este ca, fiind destul de aproape de Shanghai, este vizitat de mase intregi de turisti – daca ajungi in weekend sau in preajma unor sarbatori nationale, probabil ca nici nu mai poti pasi pe ulitele vechiului oras, din cauza ambuteiajelor pietonale. Nici pe apa, nu cred ca situatia ar fi mai roz. Eu am fost intr-o zi a saptamanii, e drept, era vara, cand multi chinezi pleaca in vacanta, iar orasul era plin cu turisti, dar nu arhiplin.

Hangzhou – este cel mai mare oras din zona… Si, da, poate fi denumit „oras” pentru ca are nu mai putin de 9 milioane de locuitori (7 milioane in centru, 2 milioane in suburbii). In Uniunea Europeana, ar fi indiscutabil cel mai mare oras, dar in China este unul dintre oraselele medii :). De asemenea, este un important centru economic, dovada ca multe companii aeriene, inclusiv din Europa, cum ar fi KLM, sau din America, cum ar fi United, zboara direct spre Hangzhou, desi Shanghai este la doi pasi, si, in plus, este legat de o linie de tren de mare viteza.

Cel mai cunoscut loc turistic din Hangzhou este asa-numitul „Lacul de Vest” , iar locul sau in istorie este asigurat. A fost, la un moment dat, capitala a unui stat chinez (pana la cucerirea mongola), iar Marco Polo a spus ca in mod indiscutabil este cel mai frumos oras din lume. Acum, trebuie sa il credem pe Marco pe cuvant pentru frumusete, in schimb statisticile vremii il dadeau cel mai mare oras din lume cu o populatie de un milion de locuitori (cam tot teritoriul Romaniei de azi, probabil, avea cam un milion de locuitori, pe la 1200). Lumea vine, in schimb, pentru lac, a carui frumusete a fost cantata de poeti si redata de pictori. Astazi este cantata de bloggeri si redata de selfie-uri.

Atractia este lacul inconjurat de pagode, de temple, exista si un pod rupt, probabil cel mai fotografiat loc din intreaga provincie. Sunt zeci de pagode de-a lungul lacului, una mai pitoreasca decat alta. In plus, zona Hangzhou este cunoscuta pentru plantatiile de ceai, care se materializeaza pentru turisti in numeroasele ceainarii unde poti asista la ceremonialul servirii ceaiului (daca ai auzit de ceremonialul japonez, te asigur ca exista si unul chinezesc).

Sigur, exista mult mai multe locuri istorice si clasice pe care le poti savura in zona Shanghai. Mai exista Nanjing sau Wuxi, Zhenjiang sau Yangzhou, puteti sa cititi mai multe despre ele aici. Si, cum ziceam, merita, daca ajungi la Shanghai, sa dai o tura si prin jur… pentru a descoperi nu numai China moderna a zgarie-norilor avangardisti, ci si cea clasica, a gradinilor, a canalelor, a pagodelor, a templelor.

Cand sa mergi in China

In zona Shanghai nu este frig ca in nord, dar in timpul iernii asteapta-te la temperaturi maxime diurne de 10–15 grade Celsius si la destul de multa ceata. Cel mai bine este sa vizitezi China primavara si toamna (evita perioada din jurul datei de 1 octombrie – Ziua Nationala, cand chinezii primesc cateva zile libere si sute de milioane pleaca in vacanta), pentru ca vara este sezon ploios, iar taifunurile sunt relativ dese.

Excursii organizate in China

Tinand cont ca foarte putini localnici vorbesc altceva decat chineza, o optiune viabila sunt tururile organizate. Paralela 45 organizeaza un tur foarte interesant fix la inceput de septembrie, cand e cea mai buna perioada de vizitat China, un tur care include, pe langa orasele clasice din jurul Shanghaiului, vizitarea marii metropole, dar si a Beijingului (cu toate monumentele de acolo si Marele Zid). Excursia de 9 zile costa 980 de euro + taxele aeroportuare. Mai multe amanunte gasiti aici.

Viza China

Cetatenii romani au nevoie de viza chineza, care se obtine de la ambasada. Daca nu ati mai primit vreodata viza chineza, trebuie sa va prezentati personal, daca ati mai beneficiat candva de vreo viza chineza, nu e nevoie sa va prezentati personal. In caz ca va aflati in tranzit prin aeroporturi chineze (Beijing, Shanghai, Guangzhou si altele), puteti intra in China pentru 72 de ore fara viza, dar nu puteti parasi orasul de tranzit. De asemenea, trebuie sa zburati spre alt oras decat tara de unde ati venit (de exemplu, nu vei putea intra in China daca ai un bilet Amsterdam – Shanghai – Amsterdam, in schimb, poti intra daca ai un bilet Amsterdam – Shanghai – Tokyo).

Comunicare in China

Invata chineza sau pregateste-te sa te doara mainile de atata conversatie. Sunt putini vorbitori de engleza in China. Incearca sa ai cu tine permanent adresa hotelului si a locurilor unde vrei sa mergi, pentru a le arata soferilor de taxi sau trecatorilor. Gradul de alfabetizare in China este ridicat, asa ca nu vei avea probleme cu cititul destinatiei de catre acestia :).

Shanghai, oras modern, oras avantgardist

Blocuri, blocuri, blocuri

Gradina de bonsai din Suzhou

Maestrul de bonsai

Pe canalele din Suzhou

In Suzhou, exista de asemenea, hoteluri traditionale

Pe strazile din Wuzhen

Canalele din Wuzhen

Costume chinezesti in casele traditionale din Wuzhen

Sursa: In jurul marelui Shanghai – Suzhou, Wuzhen, Hangzhou | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Daca te uiti in ultimii ani la promotiile diverselor companii aeriene pentru Asia de Est, o sa descoperi ca, in general, cele mai bune preturi sunt cele spre marile metropole ale Chinei – Beijing (unde deseori gasesti preturi de 400 si ceva de euro) si Shanghai, uneori si Hong Kong, dar m-am gandit ca astazi sa va recomand niste locuri care chiar trebuie vazute, daca ajungi in vreunul (cel mai bine ar fi sa ajungi chiar in ambele orase ale Chinei Populare).

Beijing

1. Orasul Interzis. Desi este evident obiectivul turistic numarul 1 din oras, nu pot sa nu-l trec si pe buna dreptate. Timp de mai bine de cinci secole, soarta chinezilor s-a decis aici, dar nu pentru semnificatia istorica este vizitat, ci pentru ca este cu adevarat impresionant. Desi tezaurul istoric al Chinei care fusese strans de atatea generatii de imparati nu mai este la Beijing, ci la Taipei si, poate, cladirile pot parea cam goale, nu va speriati – este o experienta unica sa-l vizitezi – vei trece dintr-o curte in alta, vei putea explora imensele pavilioane imperiale, vei descoperi si mici gradini cu fantani destinate placerii familiei imperiale… de altfel, fiecare curte in care vei intra beneficia de un numar din ce in ce mai restrans de persoane care puteau avea acces. In prima curte, putea intra aproape oricine, in a doua, doar nobilii si asa mai departe… Imparatul cerurilor avea si el nevoie de liniste J.
2. Palatul de vara. Personal, mie imi place palatul de vara mai mult decat Orasul interzis aflat fix in inima Beijingului. Desi nu are amploarea palatului din oras, complexul se intinde pe un deal ce domina un lac artificial, asa ca pe langa arhitectura imperiala chineza si gradinile de rigoare, palatul beneficiaza de un mediu ambiant minunat.
3. Templul cerului – Templul cerului sau Temple of Heaven era cunoscut in Romania inca din anii ’60, pentru ca cladirea figura pe celebra cutiuta rosie de alifie chinezeasca cu miros de camfor, buna pentru orice. Templul, unde imparatul venea sa se roage la rudele sale celeste pentru ploaie si recolte bune, este cu adevarat impresionant, probabil cea mai inalta cladire istorica din Beijing. V-as recomanda sa va duceti dis-de-dimineata in parcul care inconjoara templul, pentru a vedea cum sute de localnici vin sa practice diverse sporturi – de la arte martiale cu sau fara sabii la un cu chi sau chiar si dans in sincron (in acest caz, 95% sunt femei). Duminica dimineata, este chiar arhiplin!
4. Strada Wangfujing – aflata, de asemenea, destul de aproape de Piata Tienanmen, la capatul strazii pietonale comerciale, la ceas de seara (dupa 7 sau 8), se instaleaza tarabe cu mancare… unele obisnuite (cu fructe, pui etc.), altele, mai putin obisnuite (scorpioni, caluti de mare, stele de mare), preparate prajite si servite pe post de frigarui. Acum, nu stiu daca sunteti aventurosi sa le si incercati, barem puteti sa le fotografiati si sa va minunati… Si sa va aduceti aminte de zicala conform careia chinezii (se refera in special la cei din provincial Guangdong) „mananca orice are patru picioare, mai putin masa si orice are doua aripi, mai putin avionul”. Scorpionul are mult mai multe picioare si totusi se incadreaza J.
5. Hutongurile, ma rog, cele care au mai ramas. Hutongurile sunt cartierele traditionale, cu stradute alambicate si casute mici, cu ziduri inalte, aducand cu niste minicitadele care reprezentau imensa majoritate a cartierelor din Beijing. Partidul le-a considerat insa nedemne de o metropola reprezentativa pentru „tara viitorului”, asa ca de prin anii ’70 – ’80, s-au pus pe demolarea lor, culminand cu distrugerile din anii 2000, cand Beijingul se pregatea pentru mareata Olimpiada din 2008. Cateva hutonguri tot au ramas (poate, si cu rol turistic) si le poti vizita fie pe jos, fie intr-o ricsa (cum prefera majoritatea vizitatorilor, atat straini, cat si chinezi), de unde localnicii iti arata diverse locuri din cartier. Hutongul cel mai aproape de centru este undeva in spatele Palatului Interzis.

Shanghai – Shanghaiul a fost capitala economica si comerciala a Chinei de dinainte de Revolutia lui Mao si Deng. O parte din oras era concesiune straina, unde nu aveau acces decat bogatii straini care monopolizau comertul exterior al Chinei (aici, in Shanghai, s-a aflat celebra placuta de la intrarea intr-un parc care anunta ca este interzis accesul cainilor si chinezilor), aici se afla cel mai mare centru financiar al Chinei. Pierzand legatura cu exteriorul imediat dupa 1949, Shanghaiul a decazut complet, dar a inceput sa se relanseze dupa 1978, de cand Deng Xiaoping a decis sa deschida China, sa o transforme in cea mai mare putere economica a lumii, iar Shanghaiul urma sa joace un rol de seama. Avand un pedigree de business, Shanghaiul trebuia sa devina orasul viitorului in tara care urma sa devina tara viitorului si, mai ales, sa detroneze Hong Kongul din pozitia de oras supermodern si de centru de afaceri si financiar al Chinei. In consecinta, miliarde au fost pompate in marele Shanghai, care astazi are sute si mii de blocuri din otel si sticla, zeci de mii de firme si este una dintre metropolele lumii.

1. Urca-te in turnul de televiziune – Oriental Pearl. Este simbolul orasului nou, Pudong, construit pe un fost tapsan al vreunui CAP sau IAS… cand a fost inaugurat, in 1994, zona nu prea era locuita, acum sunt sute si sute de blocuri impresionante care il inconjoara, dar pana in 2007 a rezistat prin a fi cea mai inalta cladire din China. Merita sa te urci in varful lui pentru a admira cea mai frumoasa panorama a orasului, pentru a descoperi nu numai Pudongul, ci si orasul vechi care, de asemenea, s-a schimbat enorm in ultimele doua–trei decenii.
2. Plimba-te cu vaporasul pe raul Huangpu. Raul Huangpu imparte Shanghaiul in doua – vechiul oras, dominat de vechea promenada a Bundului, si Pudong, orasul megamodern construit cu incepere din anii ’80. Cel mai fain e sa iei o croaziera la sfarsitul zilei – sa poti admira cladirile care mai de care mai sofisticate atat ziua, cat si noaptea, iar daca esti norocos, sa prinzi si un apus de soare excelent.
3. Yuyuan Garden – este singurul loc dintr-un oras obsedat de modernitate care incearca sa pastreze aerul si arhitectura traditionale chineze. In consecinta, este teribil de popular si, de cele mai multe ori, este plin ca un metrou bucurestean spre Pipera la ora 8:30 dimineata intr-o zi ploioasa, asa ca evitati pe cat se poate weekendurile si zilele de sarbatoare. Aici, vei putea descoperi deliciile unei gradini traditionale si vei putea admira pavilioane, minipalate si cladiri in stil traditional care gazduiesc magazine de suvenire si restaurante. Daca te departezi de intrare (parcul are totusi doua hectare), vei putea descoperi mai multe pavilioane unde nu vei putea cumpara nimic, exceptand un pic de zen…
4. French Concession – aici s-a aflat zona franceza din vechiul Shanghai, o zona cu drept de extrateritorialitate pentru cetatenii straini (mai ales, cei francezi). Ca si inainte de Al Doilea Razboi Mondial, aici poti sa iei o gura de Europa, in cazul in care te-a obosit deja imensitatea Chinei… vei descoperi o zona in care te poti plimba pe jos (o rara avis in China) intre niste cladiri de dimensiuni omenesti, poti descoperi numeroase terase si restaurante europene, cofetarii si galerii de arta moderna. Aici, magazinele au dimensiuni rezonabile, nu sunt malluri, iar arborii fac din French Concession o oaza in care e o placere sa-ti tragi sufletul.
5. Da o fuga in orasele din apropierea marelui Shanghai – Suzhou si gradinile sale, Wuzhen, Venetia Shanghaiului, un orasel dezvoltat de-a lungul unui canal din delta fluviului Galben, sau Hangzhou cu pagodele sale (pana si Mao, care voia sa distruga din radacini traditiile chinezesti in timpul Revolutiei Culturale, a inclinat din cap si a acceptat ca o pagoda din Hangzhou sa devina monument national ocrotit de Republica Populara).

Cand sa mergi in China

China e o tara imensa si climatul este foarte diferit. Prima oara cand am ajuns in China a fost intr-un decembrie si am beneficiat de -20 de grade Celsius in Beijing, de +10–12 grade in Shanghai si de peste 20 de grade in Hong Kong. Vara este ploioasa si, uneori, China mai este lovita de cate un uragan (care, in general, se transforma in furtuna tropicala, afectand mai ales zona de la Shanghai spre sud), in timp ce iarna este extrem de frig in nord. Cele mai bune perioade de vizitat sunt primavara si toamna, cand, in general, ai parte de o temperatura rezonabila si de cer cat de cat albastru. Atentie – pe 1 octombrie este ziua nationala si sute de milioane de chinezi pleaca in vacanta, deci exista o presiune imensa pe mijloacele de transport si gasirea unui loc de cazare.

Tururi organizate in China

Paralela 45 organizeaza de mai bine de doua decenii tot soiul de circuite in China, deci au deja o experienta importanta pentru cei dornici sa descopere traditiile, istoria si bucataria chineze intr-un cadru organizat. La inceput de septembrie, Paralela organizeaza un circuit care acopera Beijingul, Shanghaiul, dar si orasele interesante din jurul Shanghaiului pe care le-am pomenit mai sus. Turul incepe pe 5 septembrie, dureaza 9 zile si costa 980 de euro + taxele aeroportuare. Gasiti mai multe amanunte aici

Cum te intelegi in China

Invatati, invatati si iar invatati… chineza. Foarte putini vorbesc altceva decat chineza. Poate veti mai gasi vorbitori de engleza prin cartierul de afaceri din Pudong sau printre fetele tinere si volubile de pe Nanjing Lu, asa, mai pe seara. Trebuie sa va pregatiti mainile sa vorbiti din plin cu ele si, mai ales, sa aveti cu voi scris in chineza numele hotelurilor si al locurilor unde doriti sa mergeti, pentru a le putea arata taximetristilor sau trecatorilor. Statiile de metrou si multe mijloace de transport in comun au semne bilingve – chineza si engleza.

Imagini China (Beijing si Shanghai)

Intrarea in Palatul Interzis continua sa se faca pe sub poza zambareata al lui Mao

Spectaculosul Palat de Vara

Dimineata in parcul din jurul Templului Cerului

Pofta buna, tovarasi !

La plimbare prin hutongurile Beijingului

Plutind la cateva sute de metri inaltime in Oriental Pearl

Croaziera din Shanghai

Gradina Yuyuan – zona mai linistita

Seara e o placere sa te relaxezi in French Concession

Wuzhen, Venetia de langa Shanghai

Sursa: 5 lucruri care nu trebuie sa le ratezi in Beijing si Shanghai | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Oferta cea mai buna de pe piata de luna aceasta este pentru destinatii de peste mari si tari, mai precis, pentru China. O tara care uimeste pe oricine ajunge acolo prin amploarea dezvoltarii, prin dimensiunile imense a absolut orice e acolo (e drept, sunt vreun miliard si 300 de milioane de suflete in intreaga China, majoritatea, in partea estica a tarii) si prin viteza in care se implementeaza orice proiect. E drept, trebuie sa treci prin China din trei in trei ani sa percepi cu adevarat rapiditatea cu care se construieste, dar chiar si daca te duci pentru prima data, o sa iti dai seama ca aproape totul in China este nou-nout. Cand ajungi in Shanghai, cauta sa vezi poze cu Pudongul (acesta este cartierul nou, ultramodern, construit dincolo de rau) – uita-te atat la pozele din anii ’80, cat si la cele de acum cinci ani si vei fi uimit.

Dar sa revin la oferta Europa Travel, pe care cei de la agentie m-au asigurat ca e cea mai ieftina de pe piata in acest moment, evident pe destinatia China pentru pachete similare. In plus, vedeti ca pentru plecarea din 24 mai exista o reducere suplimentara de 10% din tariful de baza.

In ce consta excursia

Se va zbura mai intai spre Beijing. O sa ajungeti dimineata in capitala Republicii Populare, evident va urma controlul pasapoartelor (e destul de eficient si rapid la chinezi, nu stai cu orele, ca prin alte parti), apoi bagaje si fuga la hotel. Restul zilei va fi libera, asa ca va veti putea plimba in grup sau individual. Nu uitati sa luati cartea de vizita a hotelului, pentru a o arata taximetristului cand vreti sa va intoarceti la hotel. Foarte putini chinezi stiu limba engleza (iar taximetristii, si mai putini), asa ca asa e sistemul la ei – dai cartea de vizita sau destinatia dorita scrisa obligatoriu in chineza.

Ziua urmatoare, dupa ce veti ajunge in celebra Piata Tienanmen, se va vizita Orasul (sau Palatul) Interzis, orasul-palat al imparatilor Chinei, si, dupa o tura prin parcul de la nord de Oras (Tienanmen e la sud de Oras), veti merge la Templul Cerului – e cladirea aceea care figura la loc de cinste pe alifiile chinezesti, dar care are o semnificatie aparte si este superspectaculoasa. Aici, imparatul venea sa aiba o „discutie” cu rudele sale, zeii (o lunga perioada, imparatul Chinei avea o pozitie aproape suprapamanteana in ochii supusilor), pentru a-I ruga sa ploua si sa se faca orezul. Din cele mai vechi perioade, zona asta a Chinei era cam suprapopulata si, in caz ca un an era seceta, se murea de foame pe capete.

In zilele urmatoare, se va vizita Palatul de Vara. Pentru cine ma intreaba, mie imi place mai mult Palatul de Vara decat Orasul Interzis. Sigur, Orasul Interzis este imens, este impresionant, are o semnificatie istorica iesita din comun, dar Palatul de Vara e mult mai dragut – pagoda si palate catarandu-se pe un deal, oglindindu-se in apa unui lac. Exista si o excursie optionala – plimbare pe lac, e o tura chiar draguta. Daca nu, in mod cert aveti ce face in Palatul de Vara – nu are dimensiunile Palatului din centrul orasului, dar, orisicat, este si el vast.

Evident, nu se poate rata Marele Zid Chinezesc, una dintre cele sapte minuni noi ale lumii – este impresionant… strecurandu-se ca un sarpe de piatra peste dealuri inverzite.

Dupa un drum de noapte cu trenul (trenurile in China arata cam ca trenurile din Romania de peste 100 de ani), veti ajunge la Xi’An, celebru pentru Armata de Teracota. Practic, toti vizitatorii se duc la Xi’an pentru Armata de Teracota, dar, de fapt, ei vor avea surpriza ca oraselul asta (nu are „decat” 8,7 milioane de locuitori), fosta capitala a Chinei Imperiale si punct terminus pentru legendarul Drum al Matasii, are inca foarte multe lucruri faine de vazut. Exista si o Pagoda a Gastii, iar orasul vechi (care este amplu) este inconjurat inca de ziduri de cetate.

Din Xi’An, veti zbura in Shanghai, mandria Chinei Populare si, probabil, cel mai futurist oras al tarii. De fapt, Shanghai a fost gandit de Deng Xiaoping sa fie replica data Hong Kongului mult prea englezizat… Shanghaiul trebuia sa fie cartea de vizita a noii Chine, o China futurista, o China putere mondiala. Si, da, i-a reusit! Shanghai este astazi una dintre cele mai moderne megametropole ale Asiei de Est. Dar aici veti descoperi nu numai Shanghaiul supermodern (asta nu e greu, trebuie sa ridicati ochii din pamant), dar si acele cateva colturi traditionale care au mai ramas prin padurea de zgarie-nori…

Europa Travel are plecari de trei ori spre China, anul acesta: 24 mai, 17 septembrie si 9 octombrie. Cum ziceam, pentru plecarea din 24 mai, exista o reducere de 10% din tariful de baza (deci fara taxe aeroportuare sau viza).

Pretul este de 1.509 euro (cu tot cu reducere) pentru bilete de avion (inclusiv zborul Xi’an – Shanghai), taxe aeroportuare, tren de noapte (costa 4 persoane), hoteluri de 3 stele, mic dejun si cateva din mesele prevazute in program, intrari, ghid local si, evident, autocar spre toate atractiile.

Pentru mai multe informatii, aruncati o privire aici ———> Circuit China

Imagini China

Piata Tien An Men – Beijing

Temple of Heaven – Templul Cerului

Palatul de Vara

Marele Zid Chinezesc – una dintre cele 7 minuni ale lumii

Shanghai, orasul viitorului Made in China

Si o panorama din turnul de televiziune – Oriental Pearl

Shanghai traditional

Armata de teracota

Si niste soldatei 🙂

Sursa: Oferta Europa Travel: 1.509 euro pentru 10 zile in China: avion, taxe, cazare, tururi, intrari, mese | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Stiu, China este o tara imensa, este un adevarat continent… ca populatie nici sa nu pomenim, este mai mare decat intreaga Europa, cu tot cu Rusia si Turcia laolalta. Poate putem baga si Orientul Apropiat si tot nu ajugem la cifrele Chinei. De ce am vrut sa fac introducerea asta? Pentru a va sugera diversitatea acestei tari. Cat de diferite sunt Moscova, Parisul si Atena, insulele grecesti, tundra scandinava si padurile Europei de Est? Asa, si China… desi, evident, toti vorbesc chineza (cu particularitatile lingvistice de rigoare), exista diferente sesizabile intre nord si sud, intre est si vest… Nu poti vedea Beijing si Shanghai si sa zici ca, gata, ai inteles China. Nici eu nu ma pot lauda ca am vazut China. Am fost de trei ori in China, de trei ori in Hong Kong si Macao si de doua ori in Tibet. Nu a fost destul, dar am putut vedea mai multe locuri de prin zona. Si in articolul de azi ma gandesc sa listez cateva…

Beijing – este capitala Chinei de cateva sute de ani, deci aici au fost aduse toate bogatiile. Ma rog, cele imobile, adica palate si temple, fiindcă celelalte, mobile, au fugit la Taipei, unde le puteti vedea in Muzeul National. Dar si ce a ramas la Beijing este monumental – in primul rand, cele doua palate – Palatul de Vara, construit undeva in afara orasului (pe vremuri), cu pavilioane si cladiri cocotate pe un deal ce domina un lac artificial (de milenii, chinezii au avut pasiunea proiectelor gigantice), dar si, hai sa-i zicem, Palatul de Iarna (desi nu este denumit asa) – Orasul Interzis, un adevarat oras din oras, practic, inima orasului, care gazduia pe vremuri familia imperiala chineza – este o succesiune de curti mai mari sau mai mici, strajuite de cladirile palatului imperial, zone publice (cu cat ajungeai mai in interior, cu atat trebuia sa ai rangul mai inalt), dar si private, ale imparatului. Nu ratati nici Templul Cerului, nici parcul adiacent, unde, mai ales dimineata, mii de chinezi vin sa faca gimnastica si diverse sporturi martiale, iar seara sa danseze in sincron, nici zona comerciala pedestra, care culmineaza cu zona culinaro-stranie unde poti manca scorpioni si gandaci pe bat si multe, multe alte… atractii… e un oras imens, il poti studia pe tot in luni intregi.

Shanghai – este replica data de China pentru Singapore, Hong Kong, Dubai, Astana. Este orasul viitorului made in China. Zona noua, Pudong, plina de zgarie-nori care mai de care mai spectaculos, era un camp unde pasteau vacile prin anii ’70. In doar trei decenii, a aparut ca din pamant, din iarba verde un oras imens, construit mai ales pe verticala. De dincoace de fluviu, vechile cladiri coloniale au fost refacute si azi sunt stralucitoare – aici, te poti plimba pe Beijing Lu, cartea de vizita a noii societati consumeriste a Republicii Populare, dar si prin zone unde arhitectura traditionala chineza s-a pastrat in gradina Yuan. Nu ratati nici French Concession – vei descoperi un iz de Europa in mijlocul Asiei.

Xi’An – care sunt cele mai mari descoperiri arheologice ale secolului XX? Eu cred ca acestea sunt mormantul lui Tutankhamon din Egipt si Armata de Teracota, descoperita din intamplare in orasul Xi’An din China. Daca mormantul faraonului este spectaculos prin bogatia si stralucirea obiectelor gasite, Armata de Teracota este cu adevarat incredibila – mii de soldati, figuri reale, au fost refacuti din teracota pentru a proteja somnul de veci al Imparatului Qin Shi Huang – unificatorul Chinei, cel care a cautat disperat elixirul vietii eterne, pe care a gasit-o prin giganticele sale constructii – Armata de Teracota, Marele Zid Chinezesc si Canalul Lingqu. Se pare ca in apropierea locului in care a fost descoperita Armata de Teracota se afla insusi mormantul imparatului, care, se pare, este mult mai spectaculos, fiind reconstruit tot Xi’An-ul vremii, iar un rau de mercur il strabate. Desi locul este cunoscut, arheologii inca nu au patruns, pentru ca nu au tehnologia de a prezerva mormantul si exista riscul sa-l distruga. „Il vom deschide cand vom fi siguri ca avem tehnologia”, mi-a spus un ghid. A sunat atat de chinezeste…

Marele Zid Chinezesc – sigur, Marele Zid se afla langa Beijing, dar m-am gandit sa-l mentionez imediat dupa Xi’An si pentru ca ctitorul sau este imparatul unificator al Chinei si creatorul Armatei de Teracota. In ciuda legendelor, Marele Zid nu se vede din Cosmos (insusi primul cosmonaut chinez a distrus cu sadism acest mit), in schimb, cand ajungi la el, ramai cu gura cascata – imagineaza-ti un sarpe de piatra care se desfasoara lasciv peste dealuri pe zeci si zeci de kilometri – ma rog, asta crezi tu, de vazut, vezi doar cativa kilometri, dar ai senzatia ca vezi parca miile de kilometri pana, hat, in Asia Centrala. Da, este una dintre minunile lumii, iar prezenta sa pe lista celor 7 minuni ale lumii noi este perfect justificata!

Suzhou – poate nu este la fel de cunoscut precum celelalte orase, dar ar trebui sa fie pe lista oricarui calator. I se spune „Venetia Estului” (sau a Chinei) si acest renume este pe deplin meritat. Am luat una dintre numeroasele barci care strabat Marele Canal de Suzhou si am purces de-a lungul orasului. Nu, nu te astepta la palate extravagante cum sunt cele din Venetia, dar sunt destule vile si cladiri in stil chinezesc, mai ales in zilele noastre, cand zona a fost parasita de locuitori in favoarea functiunilor turistice – restaurante, baruri, muzee.

Hong Kong – cum spuneam, Shanghai a fost construit ca o replica data de Republica Populara fostei colonii englezesti, atata vreme cat steagul perfidului Albion inca flutura la Marea Chinei de Sud. Si desi Shanghai este clar mai modern si mai futurist, Hong Kongul continua sa aiba stil, acel stil nobiliar adus de britanici. Si aici, se afla cladiri futuriste, dar, de asemenea, la picioarele blocurilor de otel si sticla simti Asia. In plus, putine orase din lume au cadrul natural atat de spectaculos… dealurile care rasar fix din spatele blocurilor, bratul de apa care separa insula Hong Kong de continent (cartierul se numeste Kowloon). In plus, desi teritoriul special de astazi este cunoscut pentru zgarie-nori, sa stiti ca exista zone naturale neasteptate, pe care le puteti lua la pas… inclusiv sate traditionale pescaresti care si-au pastrat aerul de altadata.

Macao – daca French Concession din Shanghai va poate oferi o mostra de Europa, o buna parte din Macao este Europa. Mai precis, Portugalia. Desi 99% dintre trecatori vor avea ochi oblici, ne aflam intr-o zona pur europeana, care seamana perfect cu orasele lusitane. Dar Macao este mai mult decat o Portugalie a Asiei – la doi pasi, poti descoperi zona traditionala chinezeasca pastrata in jurul strazii numite a Fericirii (la parter, barbatii faceau comert, iar la etaj, femeile ofereau clipe de sex marinarilor veniti de peste mari si tari). Astazi, aici gasesti doar restaurante si magazine cu alimente tipic chinezesti. Dar orasul se redefineste ca un Las Vegas al Asiei, cu niste cazinouri de niste dimensiuni… chinezesti, adica, gigantice.

As mai avea de notat si orase precum Hangzhou sau Guangzhou, as putea adauga incredibila zona Guilin sau muntii Zhiangjiajie, care au fost inspiratie pentru planeta din celebrul film „Avatar” (doar ca nu zboara, in rest, muntii au aceeasi forma) si inca alte mii si mii de locuri. Dupa 1979, China isi revine in viteza, devenind in curand cea mai mare putere economica si politica a lumii. Deja Statele Unite s-au retras din Africa, sunt pe punctul de a abandona si Asia, iar in curand vor deveni irelevante si in Europa… Locul lor va fi luat de Imperiul de Mijloc – de Republica Populara Chineza. Pe care trebuie sa o vizitati, pentru a intelege mai bine ce va urma…

Cand sa mergi in China

E o tara mare, iar climatul difera. In zilele in care Beijingul se congeleaza la minus 30 de grade Celsius (am vazut pentru prima oara Marele Zid intr-o zi sticloasa de decembrie, la minus 20 de grade Celsius!), in Yunan, Guangdong sau Hong Kong pot fi si 25 de grade Celsius. Cel mai bine este sa descoperi China primavara si toamna. Vara este, in general, sezonul ploios, taifunurile pot lovi pana in adancul Chinei, iar iarna poate fi ceata si, cum am spus, in nord, foarte frig.

Tururi organizate – „Calatorii cu Profesionisti”

Exista numeroase tururi organizate spre China de diverse agentii de turism romanesti. Printre ele, de ani buni, agentia J’Info Tours organizeaza tururi ale Chinei (inclusiv cu Hong Kong si Macao). Circuitele celor de la J’Info Tours se desfasoara sub titlul „Calatorii cu Profesionisti” si datorita faptului ca J’Info are experienta a numeroase circuite, cum ziceam, in China. Sunt numeroase circuite care se desfasoara an de an pe aceleasi rute, asa ca sunt niste circuite „rodate”, construite de profesionisti.

Circuitul China + Hong Kong porneste de la mai multe date, urmatorul este in a doua jumatate a lui mai (e drept, e cam din scurt), dar succesorul este in plina perioada de concedii, din 1 iulie, si costa 2.179 de euro pentru 14 zile (zboruri intercontinentale, zboruri interne, toate taxele aeroportuare, viza de China, toate cazarile, transporturi peste tot, bilet de tren, ghizi si anumite mese).

Poti afla toate amanuntele aici ——–> Circuit China si Hong Kong

Imagini China

Sursa: Unele dintre cele mai faine locuri din China | vezi mai multe pe ImperatorTravel