China este o țară imensă, este ca un continent de sine stătător. Are o populație mai mare decât întreagă Europă (ca idee, este de 2,5 ori mai mare decât Uniunea Europeană, în ceea ce privește populația și suprafața), este deci o țară imensă și, evident, foarte variată. Ca să o vezi sistematic, îți trebuie, probabil, ani întregi, lucru care nu e la îndemâna orișicui. De aceea m-am gândit să fac o listă de locuri faine pe care le-am văzut (personal, am fost de șapte ori în China – luând în considerare și Hong Kong, Macao sau Tibet), am văzut destul de multe locuri, dar mi s-a mai întâmplat să ajung în câteva destinații și de câteva ori. Dar hai să trec în revistă ce locuri ar trebui să le aveți pe listă când vă gândiți la o excursie în China.

Beijing – inutil să spun, este capitala politică a Chinei, dar asta poate contează mai puțin pentru un turist obișnuit, care nu se duce să se întâlnească cu oficialitățile de partid și de stat. Orașul acesta a fost capitală de secole, așa că puterea imperială a adunat aici bogății și a construit clădiri incredibile. Împăratul Chinei și-a construit un oraș al său, oraș în oraș, iar accesul în fiecare zonă era strict delimitat. Se numește Palatul Interzis (pentru că nu oricine putea intra acolo) și se află și azi în inima Beijingului. Astăzi, poți pătrunde oriunde, inclusiv în zonele în care pe vremuri nu avea acces decât familia imperială, și poți descoperi fastuoasele clădiri împărătești. Nu te aștepta însă să vezi cine știe ce comori în aceste clădiri – tezaurul imperial a fost evacuat, în timpul războiului civil, în Taiwan și îl poți vedea doar dacă vizitezi Muzeul Național din Taipei. Dar și așa, complexul imperial este obligatoriu de văzut pentru oricine. În ciuda suprafeței imense, personal, mi-a plăcut mai mult Palatul de Vară, aflat pe vremuri în afara orașului, astăzi fiind într-o suburbie a imensului Beijing. De ce îmi place mai mult Palatul de Vară – este mai „verde” – construit pe niște dealuri care domină un lac artificial, e o plăcere să te plimbi printre pavilioanele în stil tradițional și să admiri panoramele.

În Beijing, evident, e musai să pășești în faimoasa piață Tienanmen (unii zic că e cea mai mare din lume), eventual să vezi și mumia lui Mao din mausoleul său (am fost de trei ori în Beijing, am încercat de fiecare dată să mă duc, de fiecare dată erau cozi kilometrice, așa că am renunțat, poate aveți voi mai mult noroc), dar cea mai faină zonă este Parcul Templului Cerului (Temple of Heaven) – pe lângă pavilionul absolut spectaculos, în parc vei descoperi cum se recreează chinezii – prin tot soiul de arte marțiale, prin dans, printr-un soi de tenis cu piciorul sau dansuri cu sabia. Alătură-te lor și chiar te vei distra de minune.

Pentru un pic de shopping, nu prea departe de Piața Tienanmen se află Wangfujing, una dintre cele câteva străzi de shopping din capitala chineză (chinezii iubesc  la nebunie să iasă la cumpărături). Nu știu dacă vă pasionează sau nu datul de bani pe haine, încălțăminte și alte lucruri, dar, chiar dacă nu, mai ales în weekenduri, strada respectivă este un adevărat carnaval – cumpărătorii sunt atrași prin tot soiul de concerte, majorete, fete îmbrăcate în costume de epocă… în plus, poți să descoperi (dar asta, doar seara) zona cu un street food special – frigărui cu scorpioni, lăcuste și alte mâncăruri exotice…

Xi’an – Xi’an a fost una dintre primele capitale ale Chinei imperiale și, în mod tradițional, era capătul asiatic al Drumului Mătăsii – de aici plecau mătăsurile și mirodeniile din China și aici soseau produsele de sticlă, ceramică sau caii aduși dinspre Europa. Deși Xi’an are niște temple monumentale, cele mai lungi ziduri de cetate din China (evident, exceptând Marele Zid) și niște locuri încântătoare, principalul magnet turistic este Muzeul Armatei de Teracotă – împăratul unificator al Chinei Qin Shi Huang era obsedat de nemurire. A trimis expediții în căutarea elixirului nemuririi și, văzând că nu găsește nicio soluție, a încercat să-și recreeze lumea într-o civilizație subterană. Mii de soldați din trupele sale de elită, făcuți din teracotă, i-au păzit mormântul timp de milenii, până când au fost descoperiți de niște țărani, din întâmplare. Arheologii și restauratorii au scos apoi la iveală unul dintre cele mai sofisticare și spectaculoase monumente funerare din lume, un loc musai de vizitat !

Shanghai – cândva, prin anii ’70, tovarășul Deng Xiaoping, după ce supraviețuise regimului lui Mao, dar și urmașilor săi, reușind să preia puterea, se plimba pe malul râului Huangpu, dominat de frumoasele, dar decrepitele urme ale Shanghaiului colonial. S-a uitat peste râu, pe un tăpșan unde pășteau liniștite niște vaci. „Ce e acolo, tovarășe secretar?”, l-a întrebat pe șeful local al partidului. „Cooperativa Agricolă de Producție Pudong, fruntașă în întrecerea socialistă la lăptoase mari”. „Bine, tovarășe secretar, închidem CAP-ul și acolo vom construi un oraș mai frumos și mai modern decât Hong Kongul britanic”. Și așa s-a și întâmplat. Dacă vreți să descoperiți cele mai moderne și extravagante clădiri futuriste ale Chinei, e musai să mergeți la Shanghai. Evident, pe lângă fluviu, vechile clădiri clasice ale Bundului și-au regăsit strălucirea de odinioară (mă rog, noaptea, sunt clar mult mai strălucitoare).

Dar modernismul metropolei chinezești s-a revărsat pe ambele maluri ale fluviului. Pudong este construit de la zero, dar și vechiul Shanghai a cam fost ras de pe fața pământului, lăsând loc zgârie-norilor și mallurilor strălucitoare. Plimbă-te pe Beijing Lu, strada comercială pietonală, pentru a descoperi consumerismul chinezesc, plină de lumini și culori, sau prin zonele noi. Dacă însă blocurile imense și traficul de multe ori infernal te pot obosi, atunci găsești două oaze de liniște – una este French Concession, un cartier cu aer european (era fosta zonă colonială franceză din oraș, cu statut de extra-teritorialitate de dinaintea Republicii Populare), un loc fără blocuri înalte, plin de pomi și cu bărulețe și restaurante în stil european, a doua este Yu Garden, o oază de arhitectură tradițională chinezească pierdută printre zgârie-nori (aici, nu te aștepta la liniște, este luată zilnic cu asalt de mii și mii de turiști)

Zona Guilin  – Deși orașele chinezești se lărgesc cu o viteză amețitoare, mai există zone naturale frumoase în China 😊. Și, poate, cea mai frumoasă zonă pe care am văzut-o este regiunea Guilin ,cunoscută pentru dealurile sale spectaculoase, pentru relieful carstic care poate fi admirat de pe o minicroazieră pe râul Li și pentru o peșteră numită Reed Flute Cave (Peștera Flautului de Trestie – una dintre denumirile acelea romantice chinezești…). Sincer, am fost prin destule peșteri la viața mea, dar niciodată nu am văzut o peșteră mai spectaculos luminată ca Reed Flute… o adevărată nebunie de culori, forme și senzații.

De obicei, excursia clasică începe în orașul Guilin (hei, e chiar un oraș), trecând apoi, pe apă în jos, prin tot soiul de sate cu case pline de belșug, și se termină în comuna Yangshou, o comună cât de cât răsărită, cu doar 200.000 de locuitori. Aici se află o stradă comercială veche de vreo 1400 de ani și atmosfera aduce aminte de oazele backpackerilor din Bangkok, Bali sau Goa…

Hong Kong și Macao – fostele colonii europene care s-au alăturat oficial Republicii Populare la sfârșitul secolului trecut, dar păstrându-și un statut separat, aduc un aer diferit după ce vizitezi China. Hong Kongul este un mix între eleganța britanică și tradiția chinezească cumva înrădăcinată, care a scăpat de persecuțiile timp de decenii din perioada lui Mao. Este un oraș spectaculos, construit pe verticală, și, deși Shanghai este evident mult mai modern, Hong Kongul este mai stilat. Ai atât de multe de făcut în Hong Kong, încât poți să stai și o săptămână și să nu le „dovedești” pe toate – de la cea mai frumoasă panoramă urbană nocturnă din lume (nu am zis-o eu, ci s-au pronunțat niște experți internaționali, dar sunt de părere că au dreptate) la satele pescărești de lângă marea metropolă, de la cartierele tradiționale chinezești cu tot soiul de orătănii marine de mâncare la marile malluri, de la plimbarea cu barca între insula Hong Kong și zona Kowloon la cea mai densă zonă locuită din lume – Mong Kok (mai rar vizitată, dar care e musai de văzut, zic eu).

Macao este, de asemenea, un mix memorabil – în câțiva pași, treci de la o călătorie prin Portugalia în China tradițională și mai apoi spre zona supercolorată și strălucitoare a unora dintre cele mai spectaculoase cazinouri din lume. Da, știu, mulți spun că e kitsch, dar, sincer, nu contează. Este o experiență pe care trebuie să o ai…

Tururi organizate

Am văzut multe tururi organizate de agențiile românești, dar cred că cel de la Paralela 45 este cu adevărat special. Pe lângă „best of”-uri: Beijing (evident, cu Marele Zid inclus) – Xi’An – Shanghai – Guilin – Hong Kong, circuitul include și o tură la Lhasa, fascinanta capitală a Tibetului, una dintre cele mai faine destinații în care am călcat vreodată. Toate acestea, pe lângă povestea și arhitectura fascinante ale marilor palate și temple tibetane, pe lângă cartierul tibetan Barkhor, pe lângă faptul că poți descoperi istoria „cu ochii tăi”, vorba unor graffiti-uri bucureștene, „Privește cerul!”. Culoarea cerului tibetan este specială. Albastrul acela dur, tare, nepământesc îți va rămâne în minte.

Circuitul este programat pentru 3 iulie și se zboară cu Air France (la dus) și KLM (la întors). În interiorul țării, se folosesc trenul (inclusiv cel de noapte între Beijing și Xi’an) și companii aeriene chinezești.

Tariful este de 3.540 de euro. Poate părea mare, la prima vedere, dar după ce iei la calculat ce conține, nu o să mai pară așa de mare – zborurile intercontinentale, zborurile Tibet – China și toate celelalte zboruri interne (cu tot cu taxe aeroportuare, bagaje, mâncare etc.), trenuri (fie cel de noapte, fie cel de mare viteză între Guilin și Hong Kong), 16 nopți de cazare în hoteluri de 3 stele, intrări cam peste tot, transport cu autocar sau ricșă 😊, croazieră pe râul LI și viza de China. Ce apreciez la Paralela 45 este că include toate costurile obligatorii (pe bune), spre deosebire de alte agenții, care le pun la costuri suplimentare, deși nu sunt opționale (viza sigur nu e opțională 😊).

Citește toate amănuntele aici ————-> Circuit China, Tibet, Hong Kong.

Imagini China, Hong Kong, Tibet

Palatul interzis, fostul oras imperial din inima Beijingului

Un complex imens de cladiri 🙂

Templul Cerului

Incredibilul Mare Zid, un sarpe de piatra peste dealuri si munti

In aceasta hala, se afla o parte din Armata de Teracota

Fiecare soldat in parte arata altfel – se presupune ca este infatisarea reala a garzilor imperiale

Turnul de televiziune Oriental Pearl, simbolul noului Shanghai

Si o panorama de sus a orasului

Gradina Yu – China traditionala intre blocurile Shanghaiului

Guilin – pe rau in jos, pe un mal frumos

Yangshou, o capitala a backpackerismului in China

Pestera Flautului de Trestie

Hong Kong, eleganta britanica cu savoare chinezeasca

Din cate stiu, Hong Kong este singurul oras din lume cu tramvaie supra-etajate

Delicatese hongkongeze 🙂

Palatul Potala, Palatul lui Dalai Lama din Lhasa, capitala Tibetului

Hello, stranger. Welcome to Tibet 🙂

Sursa: Zigzag prin China. Topul locurilor care trebuie văzute dacă mergi pentru prima oară acolo | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Voiam să vă atenționez că sunt niște promoții pentru circuite în China a celor de la Europa Travel. E vorba de circuitul care acoperă cele trei megadestinații turistice ale nordului și centrului Chinei – e vorba de Beijing – Xi’an – Shanghai. Dar hai să vă dau amănuntele de rigoare.

Până pe 19 aprilie 2019, există o reducere semnificativă pentru turul cu plecare pe 28 mai 2019 (îți trebuie viza de China, nu poți să plătești și a doua zi să sari în avion). Prețul este de 1.438 de euro (cu tot cu taxe aeroportuare), redus de la 1.898 de euro.

Și dacă nu te poți mobiliza așa repede, până pe 1 Mai există o reducere pentru turul cu plecare pe 18 septembrie, în acest caz prețul fiind cu doar 60 de euro în plus, mai precis 1.498 de euro, redus tot de la 1.898 de euro. O reducere de 400 de euro e o reducere semnificativă – trebuie să spun!

Care este programul?

Se zboară cu KLM via Amsterdam cu aterizare la Beijing, imensa capitală a Chinei. Se vor vizita principalele monumente din capitală – Templul Cerului, Piața Tienanmen, Orașul Interzis (vechiul palat imperial) și fix în spatele palatului este Parcul Jinshan. Nu foarte departe, se află și templul Behai, unde se află o imensă stupă budistă tibetană și unde mi-am făcut poză îmbrăcat în împărat chinez 😊. De altfel, cam în toate atracțiile turistice chinezești, poți să te îmbraci în haine de epocă (împărat, împărăteasă, războinic, diverse) pentru a te fotografia 😊.

Evident, o zi este dedicată Marelui Zid Chinezesc (care se află în proximitatea capitalei chineze), una dintre cele șapte minuni noi ale lumii. Și, indiscutabil, vei rămâne cu o amintire de neuitat. Pe drumul spre capitală, veți opri la mormintele împăraților din dinastia Ming.

În ultima zi de Beijing, veți putea vizita Palatul de Vară (personal, îmi place mult mai mult decât Palatul Imperial din centrul orașului a.k.a Orașul Interzis), pentru că este mult mai pitoresc – cățărându-se pe un deal deasupra unui lac artificial… se poate face și o minicroazieră cu ceva vase tradiționale chinezești. După o tură prin hutongurile din Beijing (cartiere tradiționale, majoritatea au fost demolate pentru Olimpiada din 2008, dar au mai rămas câteva care, încet-încet, devin destinații turistice), veți ajunge la gară, de unde veți lua trenul spre Xi’an. Tren de noapte, dar confortabil.

Xi’an a fost capitala Chinei imperiale și capătul răsăritean al Drumului Mătăsii, dar recent a intrat în atenția omenirii datorită unor fermieri care, săpând pe un câmp, au descoperit incredibila Armată de Teracotă. Aceasta a fost construită să străjuiască mormântul primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang – zeci de mii de artizani au fost puși să facă o replică a regatului pământesc al împăratului sub pământ, iar Armata de Teracotă urma să-l apere în subteran. Deoarece niciun soldat nu seamănă cu altul, se presupune că au fost înfățișați oameni reali – sunt statuile celor mai destoinici războinici imperiali.

Evident, nu veți rata imensa hală unde se află armata (mă rog, partea care a fost restaurată, mai sunt mulți soldați de restaurat), dar și principalele monumente din oraș, cum ar fi Pagoda Găștii (Doamne, cât m-a plouat aici!). Dar Xi’An nu înseamnă doar Armata de Teracotă. Orașul vechi este unul dintre puținele din China înconjurate de un zid de apărare și, dacă bântui prin el, vei descoperi multe locuri faine și interesante.

Dacă până acum ați descoperit comorile Chinei istorice, după un scurt zbor spre Shanghai veți descoperi China viitorului – marea metropolă de pe râul Huangpu. Veți descoperi cel mai modern și avangardist oraș al Chinei, dar și micile oaze tradiționale, cum este Grădina Yu. Dacă vreți, vă puteți urca și în turnul de televiziune – Oriental Pearl, una dintre primele clădiri din noul cartier Pudong (trebuie să vă gândiți că doar acum vreo 40 de ani, pe aici pășteau vacile …).

Va urma returul acasă, via Amsterdam.

Acesta este programul, pe scurt. Dar dacă vreți să descoperiți cele mai importante orașe turistice ale Chinei, aruncați o privire aici ———-> Circuit China.

Imagini China

Intrarea in Orasul Interzis continua sa se faca sub privirile Marelui Conducator 😉

Una din curtile imense ale Palatului Imperial

Nu la fel de imens – zona privata a imparatului

Il indragesc mai mult – Palatul de Vara

Colorata arhitectura chineza

Ulitele unui hutong din Beijing

Un sarpe de piatra – Marele Zid Chinezesc

Una dintre cele mai impresionante amintiri din China – Armata de Teracota

Nici un soldat nu e la fel ca celalalt

China viitorului – Pudong, Shanghai

O oaza de traditie in Shanghai – Gradina Yu

Sursa: Cea mai bună ofertă Europa Travel – China, la 1.438 de euro (9 zile în Beijing – Xi’an – Shanghai) | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Xian era un oraș neînsemnat pe harta turismului mondial. Este adevărat, fusese punctul terminus al legendarului Drum al Mătăsii care, în Evul Mediu, lega Veneția și Constantinopolul de China, traversând munții și deșerturile Asiei Centrale. Fusese și capitala Chinei imperiale încă de dinainte de Hristos, dar, în ultimele secole, Xian intrase într-un con de umbră. Ce-i drept, nici regimul maoist nu era cel mai aprig promotor al turismului, dar, chiar și așa, oare de ce te-ai fi dus la Xian? Asta până într-o zi de martie a anului 1974, când, niște țărani care săpau la câmp, au descoperit niște figurine umane făcute din teracotă. Au anunțat partidul comunist, care a chemat imediat arheologii. Pentru acei oameni, a fost momentul vieții lor: făcuseră, probabil, cea mai mare descoperire arheologică a secolului al XX-lea, după descoperirea mormântului lui Tutankhamon, în Egipt. Iar Xian era reașezat, peste noapte, pe harta orașelor musai de vizitat.

Am fost la Xian o singură dată, în vara anului 2012. Am avut parte de o zi câinoasă, cu o ploaie dezlănțuită. La televizor, se spunea că era coada unui uragan care deranjase toată coasta chineză și urma să se avânte în interiorul țării. Inițial, am vrut să folosesc umbrela, dar mi-am dat seama că n-aș fi făcut mare brânză. Așa că am scos o pelerină de plastic și am luat-o la picior. Majoritatea chinezilor erau îmbrăcați în pelerine similare, iar fetele se descălțaseră, punându-și pantofii în geantă. Oricum, încălțat sau nu, te udai leoarcă pe caldarâmul din Xian.

Prima oprire a fost la principalul templu al orașului, probabil cel mai interesant obiectiv istoric, în afară de soldăței. Și este un loc cu adevărat istoric. De aici, a iradiat budismul în China, adus de călugărul Xuan Zang, care călătorise în India unde stătuse nu mai puțin de 20 de ani pentru a studia, a înțelege și a traduce sutrele budiste. Atunci când s-a considerat că e capabil să promoveze noua credință, Xuan Zang a traversat din nou Himalaya, s-a întors la Xian (atunci, capitală) și a început să promoveze budismul, devenit una dintre principalele religii ale Chinei. Traducerile făcute de Xuan Zang, în secolul al VII-lea, sunt folosite de către credincioșii budiști și în zilele noastre.

Templul se numește Daci’en, dar este cunoscut, mai degrabă, ca „Pagoda gâștei sălbatice”. Această pagodă, un turn cu șapte etaje construit în stil chinezesc, este o clădire din cadrul complexului religios, iar numele ei ușor de reținut (spre deosebire de Daci’en, care înseamnă „Milă și bunătate”) face ca numeroase ghiduri și broșuri turistice să o numească astfel, „Templul gâștei sălbatice”. Numele ei vine de la o legendă. Se spune că o ramură de călugări budiști care mâncau carne (există destui care sunt vegetarieni, deoarece a ucide o viețuitoare este considerat un păcat) erau flămânzi. La un moment dat, templul a fost survolat de un stol de gâște sălbatice, iar un călugăr s-a gândit că poate Buddha însuși le-a trimis un ajutor. În acel moment, o gâscă și-a frânt aripile și a căzut în curtea templului, spre marea bucurie a călugărilor.

După vizitarea templului (în urma căreia toți eram leoarcă), a trebuit să străbatem, lipăind, și o stradă care fusese inundată. Am avut mare noroc, fiindcă restul zilei urma să-l petrecem în interior, acolo unde se afla „Armata de teracotă”. După o plimbare cu autocarul pe străzile inundate ale orașului, am ajuns și la marele complex muzeal al „Armatei de teracotă”. Prima oprire, prima surpriză! Într-o țară obsedată de high-tech și unde totul e nou, modern, lucitor, chiar cinematograful uneia dintre cele mai importante atracții turistice ale Chinei părea să fi rămas  neschimbat de prin anii ’60–’70. Am fost mai surprins decât dacă aș fi intrat în mijlocul unui cinema 6D… Filmul înfățișa istoria Xian-ului și a „Armatei de teracotă”. Imagini color spălăcite, în care se vedeau soldați căzând secerați. Sper că, între timp, cinematograful să se fi modernizat.

„Armata de teracotă” face parte din imensul complex funerar al împăratului Qin Shi Huang (260–210 i. Hr). După cucerirea a șase regate și capturarea a sute de mii de sclavi, acesta s-a gândit că are resursele necesare pentru a se apuca de monumente faraonice, iar grija pentru conservarea cultului său și după moarte devenise prioritară. Așa se face că o bună parte dintre acești sclavi, dar și mii de alți artizani, au fost puși la muncă pentru a construi un mausoleu gigantic. Nu mai puțin de 700 000 de oameni ar fi lucrat timp de multe decenii, conform estimărilor unui istoric care a trăit o sută de ani mai târziu. Studii recente indică faptul că, probabil, au fost considerabil mai puțini. Lucrările au început destul de repede de la instaurarea pe tron, care s-a întâmplat la fragedă vârstă de… 13 ani (era o vârstă la care Qin Shi Huang se gândea deja la moarte!) De altfel, toată viața sa, Primul Împărat (cum s-a proclamat, după cucerirea celorlalte regate) a fost obsedat de nemurire, trimițând numeroase expediții în căutarea de poțiuni magice. Unele s-au întors și au avut de suferit pentru că veniseră cu mâna goală, altele au preferat să se facă dispărute în lume, știind că își vor pierde capetele dacă eșuează.

Istoria împăratului Qin Shi Huang este cunoscută din scrierile unui istoric care a trăit la vreo sută de ani după moartea lui. De la el, știm că împăratul și-a construit un mormânt imens, în interiorul căruia a reconstituit Xian-ul, cu clădiri, cu copaci și cu râuri de… mercur! Locul exact al acestui mormânt este cunoscut de câteva decenii, dar nu a fost excavat. „Nu avem tehnologia necesară să îl conservăm, așa că trebuie să mai așteptăm. Dacă intrăm acum, mormântul va fi, în bună parte, distrus în urma contactului cu aerul”, mi-a spus ghidul. În mod bizar, respectivul istoric nu a făcut nicio mențiune la „Armata de teracotă”.

Dacă, în mormânt, Qin Shi Huang și-a construit un oraș, este evident că avea nevoie și de o armată. Așa că miile de artizani au construit aproximativ 7 000 de soldați din teracotă. Să nu credeți că a fost o producție de serie. Fiecare soldat este complet diferit, are alte trăsături, alte haine, alte arme. Se presupune că sunt reproducerile unor oameni reali, contemporani împăratului, poate chiar a celor mai buni ostași ai lui, aleși să-l urmeze în viața de apoi. Statuetele au fost găsite căzute și sparte. La puțin timp după moartea împăratului, foștii lui supuși s-au revoltat contra fiului și a urmașului său, atacând și dând foc și „Armatei de teracotă” care se afla înghesuită în patru gropi. Una a fost găsită goală (probabil nu a avut niciodată vreun „locuitor” de teracotă), două au fost excavate și sunt, astăzi, incluse în muzeu, iar a patra nu a fost excavată, însă poate fi vizitată, deși nu se vede decât pământul care încă acoperă un „batalion” de teracotă, asemenea unei imense pături de lut.

În pofida faptului că eram oarecum pregătit, este greu de descris senzația din momentul în care am intrat într-o încăpere ca un hangar și am dat cu ochii de o armată imensă de soldați de teracotă. Primele rânduri sunt formate din soldați întregi, care au fost reconstituiți (presupun că nu au fost găsiți întregi de arheologi), iar, în fundal, se văd soldați dezintegrați care își așteaptă rândul la reconstituire.

Am petrecut minute în șir studiind fiecare fizionomie, costum, expresie a feței. Este incredibilă unicitatea fiecărei figurine. Și sunt cu miile. În prima hală se află soldații… aliniați ca în armată, unii în spatele altora. Probabil există printre ei și ofițeri de rang inferior, pentru că generalii și Marele Stat Major nu pot fi alăturați plebei. Pe aceștia i-am găsit în următoarea clădire, construită peste groapa cu numărul doi). Și aici, unii sunt reconstruiți, alții nu, dar, în mod cert, nu mai stau înghesuiți, ci parcă se află în toiul unei discuții… Șirurile nu mai sunt lungi și ordonate, dimpotrivă, acești ofițeri de rang înalt par a discuta și a pune planuri la punct. (Se pare că acestea nu au funcționat, din moment ce regimul nu a supraviețuit primului împărat).

Dacă ai timp, poți să te fotografiezi îmbrăcat într-un soldat de teracotă (evident, nu original), să te fotografiezi printre soldați (din nou, nu cei milenari) sau poți să-ți faci chiar o statuetă cu capul tău așezat pe corpul unui soldat de teracotă, adică să devii tu însuți un „soldat” de teracotă.

Din păcate, timpul pe care îl puteam petrece în Xian era teribil de limitat, așa că nu am putut vedea decât soldații de teracotă și templul de unde a pornit budismul în China. Mai sunt și alte lucruri de văzut, cum ar fi zidurile cetății, ziduri care înconjoară vechiul oraș pe mulți kilometri. Dar nu mă atrăgea perspectiva de a merge desculț prin taifun. Sper să mă întorc cândva și să explorez mai mult timp Xian-ul.

Tururi organizate

Cum am mai scris, călătoritul prin China nu este chiar floare la ureche. Există două inconveniente majore: mulțimile de la obiectivele turistice (chinezilor le place enorm să călătorească și, abia în perioadele de vacanță, la principalele obiective turistice, realizezi că sunt o națiune de peste un miliard de suflete), unde grupurile organizate au prioritate, și faptul că foarte puțini chinezi vorbesc limba engleză.

De aceea, este preferabil să călătorești cu un grup organizat.

Prietenii de la Paralela 45 organizează tururi în China de peste 25 de ani, așa că au parteneri locali atent selectați și programe bine puse la punct. Astfel, pe lângă Xi’an, în program figurează și Shanghai, metropola chineză a viitorului, orașul Zhujiajiao, un orășel construit pe apă, aflat lângă Shanghai, care este o adevărată Veneție a Chinei. La final, programul cuprinde vizitarea capitalei Beijing și a Marelui Zid. Este de remarcat că se vizitează o zonă mai puțin populară a zidului, Pasul Juyongguan, nu sunt milioane de turiști, ca în zona Badaling, pentru că aici nu se află telecabine, ci doar Zidul. Este și una dintre zonele cele mai spectaculoase.

Turul costă 1 630 de euro pentru 11 zile și acoperă biletele de avion transcontinentale (cu tot cu taxe aeroportuare și bagaj de cală), sunt asigurate cazările, precum și transportul cu trenuri de mare viteză, transferuri cu autocarul și intrările la toate obiectivele. În plus, mâncare de trei ori pe zi, pensiune completă; de asemenea, este inclusă viza. Practic, nu mai trebuie să scoți niciun ban din buzunar, cu excepția, evident, a celor pentru suveniruri sau shopping.

Citește aici mai multe amănunte ——–>  Circuit China

Imagini Xi’an

Cand ploua cu spume mai bine te plimbi in picioarele goale 😉

Pagoda gastei plouate din Xian 🙂

De aici, a inceput budismul in China

Un Buda mai mic si de portelan 😉

In fata Templului… apa nu e chiar sfintita, dar e unica posibilitate de a traversa

Muzeul Armatei de Teracota. Nu arata cine stie ce din exterior

Filmul e foarte, foarte retro.

Dar ce mai conteaza. Cand dai de Armata de Teracota, nu poti sa nu ramai cu gura cascata !

Fiecare soldat este diferit

Un pluton retras 😉

Intrarea la a doua groapa cu soldati

acolo unde se afla generalii

Groapa a treia – sub patura de clei, se odihneste inca un regiment de vreo 2 milenii… Vreo doua generatii de arheologi si restauratori chinezi vor avea treaba aici

Scarile grande de la iesire

Si singura statuie care nu e din teracota

Ghidul din Xian, un tip tare dulce, de nota 10 🙂

Sursa: Xian, orașul „Armatei de teracotă” | vezi mai multe pe ImperatorTravel

Daca te uiti in ultimii ani la promotiile diverselor companii aeriene pentru Asia de Est, o sa descoperi ca, in general, cele mai bune preturi sunt cele spre marile metropole ale Chinei – Beijing (unde deseori gasesti preturi de 400 si ceva de euro) si Shanghai, uneori si Hong Kong, dar m-am gandit ca astazi sa va recomand niste locuri care chiar trebuie vazute, daca ajungi in vreunul (cel mai bine ar fi sa ajungi chiar in ambele orase ale Chinei Populare).

Beijing

1. Orasul Interzis. Desi este evident obiectivul turistic numarul 1 din oras, nu pot sa nu-l trec si pe buna dreptate. Timp de mai bine de cinci secole, soarta chinezilor s-a decis aici, dar nu pentru semnificatia istorica este vizitat, ci pentru ca este cu adevarat impresionant. Desi tezaurul istoric al Chinei care fusese strans de atatea generatii de imparati nu mai este la Beijing, ci la Taipei si, poate, cladirile pot parea cam goale, nu va speriati – este o experienta unica sa-l vizitezi – vei trece dintr-o curte in alta, vei putea explora imensele pavilioane imperiale, vei descoperi si mici gradini cu fantani destinate placerii familiei imperiale… de altfel, fiecare curte in care vei intra beneficia de un numar din ce in ce mai restrans de persoane care puteau avea acces. In prima curte, putea intra aproape oricine, in a doua, doar nobilii si asa mai departe… Imparatul cerurilor avea si el nevoie de liniste J.
2. Palatul de vara. Personal, mie imi place palatul de vara mai mult decat Orasul interzis aflat fix in inima Beijingului. Desi nu are amploarea palatului din oras, complexul se intinde pe un deal ce domina un lac artificial, asa ca pe langa arhitectura imperiala chineza si gradinile de rigoare, palatul beneficiaza de un mediu ambiant minunat.
3. Templul cerului – Templul cerului sau Temple of Heaven era cunoscut in Romania inca din anii ’60, pentru ca cladirea figura pe celebra cutiuta rosie de alifie chinezeasca cu miros de camfor, buna pentru orice. Templul, unde imparatul venea sa se roage la rudele sale celeste pentru ploaie si recolte bune, este cu adevarat impresionant, probabil cea mai inalta cladire istorica din Beijing. V-as recomanda sa va duceti dis-de-dimineata in parcul care inconjoara templul, pentru a vedea cum sute de localnici vin sa practice diverse sporturi – de la arte martiale cu sau fara sabii la un cu chi sau chiar si dans in sincron (in acest caz, 95% sunt femei). Duminica dimineata, este chiar arhiplin!
4. Strada Wangfujing – aflata, de asemenea, destul de aproape de Piata Tienanmen, la capatul strazii pietonale comerciale, la ceas de seara (dupa 7 sau 8), se instaleaza tarabe cu mancare… unele obisnuite (cu fructe, pui etc.), altele, mai putin obisnuite (scorpioni, caluti de mare, stele de mare), preparate prajite si servite pe post de frigarui. Acum, nu stiu daca sunteti aventurosi sa le si incercati, barem puteti sa le fotografiati si sa va minunati… Si sa va aduceti aminte de zicala conform careia chinezii (se refera in special la cei din provincial Guangdong) „mananca orice are patru picioare, mai putin masa si orice are doua aripi, mai putin avionul”. Scorpionul are mult mai multe picioare si totusi se incadreaza J.
5. Hutongurile, ma rog, cele care au mai ramas. Hutongurile sunt cartierele traditionale, cu stradute alambicate si casute mici, cu ziduri inalte, aducand cu niste minicitadele care reprezentau imensa majoritate a cartierelor din Beijing. Partidul le-a considerat insa nedemne de o metropola reprezentativa pentru „tara viitorului”, asa ca de prin anii ’70 – ’80, s-au pus pe demolarea lor, culminand cu distrugerile din anii 2000, cand Beijingul se pregatea pentru mareata Olimpiada din 2008. Cateva hutonguri tot au ramas (poate, si cu rol turistic) si le poti vizita fie pe jos, fie intr-o ricsa (cum prefera majoritatea vizitatorilor, atat straini, cat si chinezi), de unde localnicii iti arata diverse locuri din cartier. Hutongul cel mai aproape de centru este undeva in spatele Palatului Interzis.

Shanghai – Shanghaiul a fost capitala economica si comerciala a Chinei de dinainte de Revolutia lui Mao si Deng. O parte din oras era concesiune straina, unde nu aveau acces decat bogatii straini care monopolizau comertul exterior al Chinei (aici, in Shanghai, s-a aflat celebra placuta de la intrarea intr-un parc care anunta ca este interzis accesul cainilor si chinezilor), aici se afla cel mai mare centru financiar al Chinei. Pierzand legatura cu exteriorul imediat dupa 1949, Shanghaiul a decazut complet, dar a inceput sa se relanseze dupa 1978, de cand Deng Xiaoping a decis sa deschida China, sa o transforme in cea mai mare putere economica a lumii, iar Shanghaiul urma sa joace un rol de seama. Avand un pedigree de business, Shanghaiul trebuia sa devina orasul viitorului in tara care urma sa devina tara viitorului si, mai ales, sa detroneze Hong Kongul din pozitia de oras supermodern si de centru de afaceri si financiar al Chinei. In consecinta, miliarde au fost pompate in marele Shanghai, care astazi are sute si mii de blocuri din otel si sticla, zeci de mii de firme si este una dintre metropolele lumii.

1. Urca-te in turnul de televiziune – Oriental Pearl. Este simbolul orasului nou, Pudong, construit pe un fost tapsan al vreunui CAP sau IAS… cand a fost inaugurat, in 1994, zona nu prea era locuita, acum sunt sute si sute de blocuri impresionante care il inconjoara, dar pana in 2007 a rezistat prin a fi cea mai inalta cladire din China. Merita sa te urci in varful lui pentru a admira cea mai frumoasa panorama a orasului, pentru a descoperi nu numai Pudongul, ci si orasul vechi care, de asemenea, s-a schimbat enorm in ultimele doua–trei decenii.
2. Plimba-te cu vaporasul pe raul Huangpu. Raul Huangpu imparte Shanghaiul in doua – vechiul oras, dominat de vechea promenada a Bundului, si Pudong, orasul megamodern construit cu incepere din anii ’80. Cel mai fain e sa iei o croaziera la sfarsitul zilei – sa poti admira cladirile care mai de care mai sofisticate atat ziua, cat si noaptea, iar daca esti norocos, sa prinzi si un apus de soare excelent.
3. Yuyuan Garden – este singurul loc dintr-un oras obsedat de modernitate care incearca sa pastreze aerul si arhitectura traditionale chineze. In consecinta, este teribil de popular si, de cele mai multe ori, este plin ca un metrou bucurestean spre Pipera la ora 8:30 dimineata intr-o zi ploioasa, asa ca evitati pe cat se poate weekendurile si zilele de sarbatoare. Aici, vei putea descoperi deliciile unei gradini traditionale si vei putea admira pavilioane, minipalate si cladiri in stil traditional care gazduiesc magazine de suvenire si restaurante. Daca te departezi de intrare (parcul are totusi doua hectare), vei putea descoperi mai multe pavilioane unde nu vei putea cumpara nimic, exceptand un pic de zen…
4. French Concession – aici s-a aflat zona franceza din vechiul Shanghai, o zona cu drept de extrateritorialitate pentru cetatenii straini (mai ales, cei francezi). Ca si inainte de Al Doilea Razboi Mondial, aici poti sa iei o gura de Europa, in cazul in care te-a obosit deja imensitatea Chinei… vei descoperi o zona in care te poti plimba pe jos (o rara avis in China) intre niste cladiri de dimensiuni omenesti, poti descoperi numeroase terase si restaurante europene, cofetarii si galerii de arta moderna. Aici, magazinele au dimensiuni rezonabile, nu sunt malluri, iar arborii fac din French Concession o oaza in care e o placere sa-ti tragi sufletul.
5. Da o fuga in orasele din apropierea marelui Shanghai – Suzhou si gradinile sale, Wuzhen, Venetia Shanghaiului, un orasel dezvoltat de-a lungul unui canal din delta fluviului Galben, sau Hangzhou cu pagodele sale (pana si Mao, care voia sa distruga din radacini traditiile chinezesti in timpul Revolutiei Culturale, a inclinat din cap si a acceptat ca o pagoda din Hangzhou sa devina monument national ocrotit de Republica Populara).

Cand sa mergi in China

China e o tara imensa si climatul este foarte diferit. Prima oara cand am ajuns in China a fost intr-un decembrie si am beneficiat de -20 de grade Celsius in Beijing, de +10–12 grade in Shanghai si de peste 20 de grade in Hong Kong. Vara este ploioasa si, uneori, China mai este lovita de cate un uragan (care, in general, se transforma in furtuna tropicala, afectand mai ales zona de la Shanghai spre sud), in timp ce iarna este extrem de frig in nord. Cele mai bune perioade de vizitat sunt primavara si toamna, cand, in general, ai parte de o temperatura rezonabila si de cer cat de cat albastru. Atentie – pe 1 octombrie este ziua nationala si sute de milioane de chinezi pleaca in vacanta, deci exista o presiune imensa pe mijloacele de transport si gasirea unui loc de cazare.

Tururi organizate in China

Paralela 45 organizeaza de mai bine de doua decenii tot soiul de circuite in China, deci au deja o experienta importanta pentru cei dornici sa descopere traditiile, istoria si bucataria chineze intr-un cadru organizat. La inceput de septembrie, Paralela organizeaza un circuit care acopera Beijingul, Shanghaiul, dar si orasele interesante din jurul Shanghaiului pe care le-am pomenit mai sus. Turul incepe pe 5 septembrie, dureaza 9 zile si costa 980 de euro + taxele aeroportuare. Gasiti mai multe amanunte aici

Cum te intelegi in China

Invatati, invatati si iar invatati… chineza. Foarte putini vorbesc altceva decat chineza. Poate veti mai gasi vorbitori de engleza prin cartierul de afaceri din Pudong sau printre fetele tinere si volubile de pe Nanjing Lu, asa, mai pe seara. Trebuie sa va pregatiti mainile sa vorbiti din plin cu ele si, mai ales, sa aveti cu voi scris in chineza numele hotelurilor si al locurilor unde doriti sa mergeti, pentru a le putea arata taximetristilor sau trecatorilor. Statiile de metrou si multe mijloace de transport in comun au semne bilingve – chineza si engleza.

Imagini China (Beijing si Shanghai)

Intrarea in Palatul Interzis continua sa se faca pe sub poza zambareata al lui Mao

Spectaculosul Palat de Vara

Dimineata in parcul din jurul Templului Cerului

Pofta buna, tovarasi !

La plimbare prin hutongurile Beijingului

Plutind la cateva sute de metri inaltime in Oriental Pearl

Croaziera din Shanghai

Gradina Yuyuan – zona mai linistita

Seara e o placere sa te relaxezi in French Concession

Wuzhen, Venetia de langa Shanghai

Sursa: 5 lucruri care nu trebuie sa le ratezi in Beijing si Shanghai | vezi mai multe pe ImperatorTravel